1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii

Când se apropie 1 Mai îmi vine în minte refrenul care se cânta pe toate undele radio din ţară înainte de Revoluţia Română: „Astăzi este 1 Mai / Toată ţara-i în alai / 1 Mai muncitoresc / Ziua celor ce muncesc”.
De asemenea, îmi vin în minte defi - lările şi demonstraţiile oamenilor muncii prin care se arăta solidaritatea faţă de Partid şi „iubirea faţă de Conducătorul suprem”. Dar pentru noi, cei mulţi, era o zi liberă, mici şi bere, şi chiar voie bună.
Tinerii de astăzi, şi nu numai, au tendinţa de a lega această sărbătoare de noţiunea de „Comunism”, ceea ce este fals şi neadevărat. Sărbătoarea de 1 Mai are origini străvechi chiar în Roma antică. 1 Mai era dedicată zeiţei primăverii şi a fl orilor - Flora, şi, de aceea, sărbătoarea se numea Floralia, care nu are nicio legătură cu Floriile creştine. Romanii, ocupând şi insulele britanice, au descoperit că şi celţii, şi saxonii sărbătoreau 1 Mai, pe care aceştia o numeau sărbătoarea focurilor sau Beltame. Popoarele germanice şi scandinavice aveau şi ele o sărbătoare echivalentă cu Beltamele, care se numea Walpurgia. În noaptea Walpurgiei, aşa de bine descrisă de Goethe în Faust, vrăjitoarele şi spiritele coborau de pe muntele Brocken din masivul Harz. În toate cele trei sărbători se aprindeau focuri pe dealuri sau sub arborii sacri pentru a saluta primăvara şi a alunga duhurile rele. În Evul Mediu, în Anglia, de 1 Mai oamenii împlântau în mijlocul satului un pom verde înmugurit, care se numea arminden, şi se distrau în jurul lui. După descoperirea Americii de către Cristofor Columb, emigranţii europeni şi-au luat cu ei în Lumea Nouă aceste obiceiuri şi le-au practicat.
Însă, paradoxal, sărbătorirea zilei de 1 Mai nu a început în URSS sau ţările comuniste, aşa cum am fi tentaţi să credem, ci în SUA, acolo unde revoluţia industrială a creat o nouă clasă - muncitorimea. Aici, proprietarii de fabrici pretindeau muncitorilor să lucreze 16 ore pe zi. Muncitorii s-au organizat în sindicate, care şi ele au apărut pentru prima dată tot în SUA, pentru a-şi apăra interesele în lupta împotriva patronilor. În anul 1886, două sindicate din SUA şi Canada s-au unit la 1 Mai şi au cerut printr-o petiţie patronilor ca ziua de muncă să fi e de 8 ore şi salariile mai decente. Patronii au refuzat şi prima mare grevă a muncitorilor din Piaţa Hay Market, din Chicago, s-a declanşat, fi ind înăbuşită în sânge. La 1 Mai 1890, Congresele Partidelor Socialiste au declarat această zi, în cinstea muncitorilor căzuţi în Piaţa Hay Market, Ziua Internaţională a Muncii. De atunci, această zi este sărbătorită, an de an, de muncitorimea mondială; de multe ori, însă, violenţa s-a lăsat simţită între protestatarii de stânga şi de dreapta, dornici de schimbare.
Ce fac partidele politice din România cu ocazia acestei zile? Partidele de stânga protestează în toate judeţele împotriva lipsei de acţiune a Guvernului, împotriva disponibilizărilor, împotriva modului aberant în care se cheltuiesc banii publici, fără a se crea noi locuri de muncă şi fără a se asigura protecţia socială adecvată.
Partidele de dreapta vor sărbători şi ele ziua de 1 Mai, deoarece nu vor să se înţeleagă că ei, cei de dreapta, nu au muncitori sau şomeri în componenţa numerică a partidelor. Şi Guvernul, şi cei de dreapta, sărbătoresc ziua de 1 Mai; sperăm să nu se lase cu violenţă. Trebuie să se înţeleagă, odată pentru totdeauna, că nouă, oamenilor de stânga sau de dreapta, ne stă în putere să aducem „schimbarea la faţă a ţării”, bunăstarea şi fericirea socială mult aşteptată.
La acest ceas aniversar al muncitorimii mondiale, aş vrea să închinăm o cupă de şampanie în cinstea Zilei de 1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii, şi s-o punem acolo unde îi este locul, anume în sufl etele celor mulţi.