„Acolo-i aurul istoriei româneşti!”

Mai deunăzi circula un zvon, mai ales sub acea pecete a tainei, cum că, pentru aurul Roşiei Montane s-ar duce o luptă surdă, dar secretă, între miliardarii Soros şi Steinmetz. Deloc întâmplător, unele ziare au prins, totuşi, din zbor ştirea, venind şi cu anumite amănunte aduse la zi, privind disputa actuală în jurul Roşiei Montane, care a aprins atâtea ambiţii, plecând, bineînţeles, numai din interes. S-a mers până acolo cu suspiciunile, încât, la un moment dat, cică în această mare bătălie, într-o lume nebună, plină de bâlbâieli, Soros intenţiona să-l „racoleze” chiar pe preşedintele României, Klaus Iohannis, care neagă orice legătură cu miliardarul american de origine ungurească.
Aşa cum spuneam, ştirea a înflăcărat imaginaţia unor gazetari, porniţi pe săpat, să afle amănunte. Iar adevărul are o cu totul altă implicare, vizându-l, în primul rând, chiar pe premierul României, Mihai Tudose, aflat în surdă bătălie cu fostul prim-ministru tehnocrat - Dacian Cioloş. Ce-l preocupă pe Mihai Tudose? Într-un interviu acordat unui post de televiziune, el critica aspru decizia Guvernului tehnocrat al lui Cioloş, pentru că a solicitat UNESCO, iniţiativă logică şi firească, să declare întreaga zonă Roşia Montană „arie naţională protejată”, avându-se în vedere o istorie de peste 2000 de ani, cu galerii, vestigii unice, situându-se printre monumente precum bisericile cu pictură exterioară din Moldova, Mănăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania, urmele dacice din munţii Orăştiei, Centrul din Deal al Sighişoarei, bisericile de lemn din Maramureş, Delta Dunării, toate monumente aflate pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Apoi, ar fi o mare greşeală, dacă nu am avea în vedere şi importantul potenţial turistic al zonei! Despre „Oraşul subteran al zeilor”, din Roşia Montană, circulă chiar legende. Legende şi adevăr despre descoperirea unui mare oraş subteran, întins pe mai bine de 200 de kilometri pătraţi, „foarte bogat în aur”, tuneluri până sub sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, semne ale unui centru mega-oraş predacic, despre o ciudată lespede de aur, de aproximativ 1.700 de tone, cu mult mai mare decât cea de la Baalbek, chiar despre un schelet al unui uriaş. Câtă legendă? Cât adevăr?
Tudose se supără, la culme, că acel Cioloş, la 4 ianuarie 2017, în ultimele clipe ale guvernării, ca „şef la tribul de tehnocraţi”, a făcut ce a făcut, „încât nici să sapi o gropiţă acolo, nici să sapi după râme” nu poţi, deoarece el, adică Cioloş, „nu ştia ce se întâmplă pe acolo”.
Numai că Tudose se află, din păcate, într-o mare eroare pentru un premier. El confundă, regretabil, Ministerul Mediului cu Ministerul Culturii. Nu Cioloş, ci Corina Şuteu, ministrul Culturii de atunci, a trimis, la 4 ianuarie 2017, la UNESCO, dosarul „Peisajul Cultural Minier Roşia Montană”. Într-adevăr, un peisaj cultural unic, românesc! Corina Şuteu şi-a asumat singură decizia!
Pe această bază, experţii UNESCO au anunţat vizita lor în România. Numai că Guvernul Tudose „nu doreşte ca Roşia Montană să fie inclusă în patrimoniul UNESCO”. De ce, oare? Cică Statul Român „nu va mai putea exploata resursele minerale din zonă!”. Ceva nu-i chiar clar: Statul Român, sau alte persoane care, cu sume uriaşe, stau la pândă, să pună mâna pe Roşia Montană?! „Vom încerca - spunea premierul cu prilejul acelui interviu televizat - să scriem că nu ne mai menţinem acel punct de vedere. Acolo sunt zăcămintele noastre!”
Apusenii, pământ al Iancului nostru, pământ care face parte din suferinţele românilor înaintemergători prin timp, din memoria istorică a fiinţei noastre, cuprind şi Roşia Montană, pe care hoţii au pus ochii într-o „horă a frăţiei”, mulţi dintre foştii guvernanţi fiind prinşi direct în iţele scandalului de acolo, interesaţi unii în această afacere. Ne întrebăm acum: ce rol au avut în scandalul de atunci miniştrii Radu Berceanu şi Adriean Videanu din Guvernul Boc? Dar şi un alt ministru - Dan Ioan Popescu? De ce - ne întrebăm - până acum n-a fost organizat un referendum naţional în privinţa Roşiei Montane, ştiut fiind că-i vorba despre cel mai mare zăcământ de aur din Europa? Oare de ce documentul despre Roşia Montană a fost „securizat”, în anul 2000, de ministrul Radu Berceanu? Care să fi fost motivul real al enigmaticei secretomanii?
De ce se zbătea, cu atâta zel, chiar academicianul Răzvan Theodorescu, care, ca ministru PSD, era obedient la comandă politică, apărător al celor de la Gold Corporation, prin acea pledoarie suspectă în toate privinţele? Chiar şi unii localnici, cu moşi-strămoşi la Roşia Montană, şi-au trădat, din păcate, rădăcinile, lacomi la arginţii Iudei.
Erau vremurile unor manipulări penibile, moment al derapajelor periculoase ale guvernanţilor români, iar o televiziune gras plătită îi sfătuia pe „eroii patriei”, luaţi în băşcălie, „să se mai lase de patriotism”. Era lovită tocmai o vatră a vechii Europe, prin cele patru tone, zilnic, de cianuri care urmau să fie folosite acolo, pentru extragerea marilor cantităţi de aur. Ce va mai rămâne acolo, peste 15-20 de ani? Pustiu! Cu ce scop se punea la cale nelegiuirea? Ştergerea dovezilor arheologice de acolo! Iar ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, udemeristul Kelemen Hunor, dădea atunci, într-un fel, „undă verde” întregului proiect de exploatare cu cianuri, într-o clară ilegalitate, fiind sfidate o sentinţă, definitivă, irevocabilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi o rezoluţie a Uniunii Europene, care interzice exploatarea minereului cu cianuri. Un rău care „valida”, cu slugărnicie şi obedienţă politică, acţiuni împotriva României, sub acel blestemat colb al lăcomiei şi îmbogăţirii! Or, „Acolo, la Roşia Montană - spunea o ziaristă cu excelent condei -, nu-i doar aurul obişnuit! Acolo-i aurul istoriei româneşti!”.
Într-un necesar scurt istoric al unei tradiţii multimilenare, sunt cuprinse cele mai vechi podoabe din aur, descoperite la Moigrad (Sălaj), cu o vechime de peste 6.000 de ani, dovadă că strămoşii noştri cunoşteau prelucrarea aurului. Conform istoriei străvechi a aurului munţilor noştri, cei dintâi s-au situat dacii liberi, care, sub ameninţarea romană - spune legenda - şi-au ascuns râvnita, fabuloasa comoară din aur, sub cursul unui râu.
De ocupaţia romană se leagă cei 140 de kilometric de galerii de la Roşia Montană. Din cele 7.070 de tone, din totalul aurului extras din minele Apusenilor, 10% revin perioadei preromane, dinainte de anul 106, 24% celei romane, 24% - Evului Mediu, 27% - Imperiului Austro-Ungar, 4% - perioadei interbelice (1918-1945), 9% - celei comuniste (1945-1989) şi doar 2% postcomunismului (1989-2000). Avem cel mai preţios zăcământ de aur din Europa, România situându-se pe locul al cincilea în lume, după Africa de Sud (48.339 de tone), Canada (8.165), SUA (7.823), Australia (6.071). După anul 1989, a devenit cel mai râvnit zăcământ de aur, de către toţi şmecherii, de „vânătorii de comori dacice”. „În zăcământ - spunea un mare specialist în zăcăminte de aur, prof. dr. Gheorghe Popescu - se află de trei ori mai mult aur decât până acum exploatat!” Adică, vreo 6.000 de tone, faţă de 2.069! Deci, o comoară tentantă! Cele 6.000 de tone însemnând vreo 250 de miliarde de euro. Ciudat! Din anul 2005, „România nu mai scotea nici măcar un gram de aur din minele ei”, deoarece guvernanţii susţineau că zăcămintele „sunt epuizate”, luându-şi, pur şi simplu, mâna de pe o comoară! Totuşi, se pune o întrebare: dacă acele zăcăminte aurifere erau atât de «epuizate», cum se face că „opt firme străine s-au grăbit şi au cerut, imediat, şi au primit deja licenţe de exploatare, tocmai în acele zone «epuizate»”? Zone care s-au dovedit foarte bogate! Unele conţinând aur în valoare de aproape 55 de miliarde de euro!
Totuşi, cum se explică această ciudăţenie? Ce i-a determinat pe acei străini, cu un miros al aurului foarte dezvoltat, să se îndrepte spre Roşia Montană? Răspunsul e simplu, iar la timpul acela îl dădea un alt specialist în domeniu, dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, realizator al minelor din perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna, Baia de Arieş: „În anul 1968, toate datele au fost introduse într-un calculator adus din America. (…) Pe baza datelor, sub Ceauşescu s-a făcut un plan de extracţie a aurului, până în anul 2050! Ulterior, după 1990, imobilul, în care se afla calculatorul, a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşura activităţi tocmai în domeniul prospecţiilor geologice”. Să ne mai mirăm cum au ajuns acele hărţi secrete, din strada Coralilor, în mâinile unor străini atât de interesaţi de aurul românesc al Apusenilor?
În 1992, după dispariţia tuturor „profilelor geologice”, aflate în strada Coralilor, a izbucnit un monstru scandal. Cele opt firme străine, cu hărţile geologice ale Statului Român în mână (fiecare hartă cumpărată cu 10.000 de euro!), au cerut şi au primit licenţe de exploatare, în valoare de 54 de miliarde de euro! Mai intervine un moment destul de ciudat. În anul 2000, Banca Naţională, condusă de Mugur Isărescu, refuză să mai cumpere aur de la minele româneşti, motivând că banca „nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios, decât 15% din tot ce înseamnă rezerva valutară”. Dar, ciudat, aceste mine „nu aveau voie să vândă aur decât Băncii Naţionale”. Iar minele româneşti au dat faliment! Un faliment premeditat, dinainte calculat. Dar firmele străine mergeau la „punct ochit, punct lovit”, obţinând licenţe pentru zonele cele mai bogate. Ciudat! Rezervele de aur de pe teritoriul României mult timp au fost ţinute la secret, în vremuri postdecembriste, în care preţul aurului atingea recorduri. Din partea companiilor străine, în anul 2000, România primea, din ce se extrăgea, o redevenţă de doar 4%. Un jaf! În timp ce, în Africa de Sud, care deţine recordul aurului extras, redevenţa, la aur, este de 20%! În jurul Roşiei Montane erau şi sunt destule jocuri de culise. Dar, pe la noi, comisioanele sunt grase. Cele mai mari interese în zonă erau cele ale Gold Corporation, nu acel firesc şi necesar interes naţional!
Din păcate, Mihai Tudose, cel care nu vede pe-acolo decât „gropiţe”, „râme”, „libelule”, greşeşte amarnic! O listă a UNESCO, pe care s-ar afla Roşia Montană, ar fi o garanţie sigură împotriva unor interese şi tentaţii. Doar el ştie ce se ascunde în spatele acestor negaţii, atât de vehemente. „Sunt aberaţii” - spune parlamentarul Mihai Goţiu (USR) -, care, înainte de accederea în Parlament, ca ziarist s-a ocupat tocmai de această problemă a Roşiei Montane. El consideră că „Tudose minte, habar nu are el de lege!”.
Ce-i destul de ciudat este tocmai faptul că Tudose lansează aceste aberaţii, într-un moment în care Gabriel Resources, a deschis, în SUA, un proces, prin care pretinde Statului Român 4,4 miliarde de dolari. Hoţii ăştia sunt obişnuiţi să ceară! Cine le va da? Vorba românului: nu-i prost cel care mănâncă şapte pâini, ci acela care i le dă! Oare, toate acestea nu au nicio legătură cu „măreaţa gândire” a lui Tudose?

Categorie: