AMEŢITORUL DANS AL PREAFRUMOASEI REGINE

Am ales pentru astăzi o partidă căreia i s-a decernat un premiu de frumuseţe. Conducătorul pieselor albe a fost printre puţinii jucători americani interbelici care reuşeau să facă faţă puternicilor jucători europeni.

Marshall, Frank J - Gladston [D64]
New York, 1932

1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 Cf6 4.Ng5 Ne7 5.e3 Cbd7 6.Tc1 c6 7.Cf3 0–0 8.Dc2 h6 9.Nh4 a6 [Mai frecventă este continuarea 9...Te8. Marshall cunoştea desigur partida Alehin, A-Thomas, G / Hastings 1922, în care după 10.Nd3 dxc4 11.Nxc4 Cd5 12.Ng3 Cxc3 13.bxc3 b6 14.0–0 Nb7 15.Tfd1 Dc8 16.De2 albul a obţinut un mic, dar stabil avantaj.] 10.a3 dxc4 [Interesantă şi foarte logică, având în vedere mutarea anterioară a negrului, este aici continuarea 10...b5. După 11.c5 e5! 12.dxe5 Ce8 13.Nxe7 Dxe7 14.Ce2 Cxe5 15.Cxe5 Dxe5 16.Cd4 Nd7 poziţia poate fi apreciată ca egală, Eliskases, E-Ragozin, V / Semmering 1937] 11.Nxc4 b5 12.Na2 c5 13.Ce4 [Marshall consideră că, din punct de vedere obiectiv, aceasta nu este cea mai exactă continuare, dar are avantajul că pune negrului cele mai multe probleme. Teoria acelor vremuri recomandă 13.dxc5 Cxc5 (Este interesant că în practică s-a întâlnit doar 13...Nxc5, mutarea 13...Cxc5 recomandată de teorie nefiind pe placul marilor jucători ai vremii. După 14.0–0 Nb7 15.Tfd1 Ne7 16.Nb1 g6 17.e4 Rg7 18.Nxf6+ Nxf6 19.e5 Ne7 20.Cd4 Db6 negrul a obţinut poziţie egală în partida Bogoljubov - Michell, R / Margate 1923) 14.Nb1 Te8 cu joc satisfăcător pentru negru, dar această apreciere mi se pare puţin prea optimistă, deoarece după 15.0-0 Ccd7 16.Tfd1 Db6 17.e4 avantajul albului este evident] 13...Da5+ 14.Cfd2 [Sau 14.Re2 cxd4 15.Cxd4 Nb7 cu joc egal] 14...cxd4 15.0–0?! [Aprecierea mutării aparţine lui Marsall, dar din păcate el nu indică şi alternativa.] 15...dxe3 [În comentariile sale Marshall recomandă 15...d3, care ar fi egalat într-adevăr cu uşurinţă. Greşeala negrului nu este însă, după cum vom vedea, continuarea din partidă.] 16.fxe3 Db6 [Şi mai tare era aici 16...Nb7 17.Nxf6 Cxf6 18.Cxf6+ Nxf6 cu avantaj clar pentru negru, cei doi nebuni bine plasaţi „făcând legea“.] 17.Cxf6+ Nxf6?? [Duce la pierderea partidei. Corect era 17...Cxf6 18.Nb1 Td8 19.Nxf6 Dxe3+ 20.Rh1 Nxf6 21.Dh7+ Rf8 22.Tc7 Td7!, dar este posibil ca negrul să nu fi apreciat corect poziţia care rezultă după 23.Dh8+ Re7 24.Txd7+ Nxd7 25.Dxa8 Dxd2. Cei doi pioni şi perechea de nebuni reprezintă o compensaţie mai mult decât suficientă pentru calitate. În plus pionii albi de pe flancul damei pot deveni slabi.] 18.Nb1 Td8 19.Dh7+ Rf8 20.Dh8+ Re7 (Vezi diagrama)

21.Dxg7! [Mutare care, consideră Marshall, a fost scăpată din vedere de negru atunci când a jucat 17...Nxf6.] 21...Dxe3+ 22.Rh1 Nxh4 [Negrul nu are altceva mai bun. La 22...Dd4 urmează decisiv 23.Ce4] 23.Dxf7+ Rd6 24.Ce4+ Rd5 [Începe splendidul şi ameţitorul dans al reginei albe, de care aminteam în titlu.] 25.Dh5+ Ng5 [Tot la mat duc şi alte încercări de a para şahul: a) 25...e5 26.Dd1+ Dd4 27.Na2+ Rxe4 28.Df3# sau b) 25...Ce5 26.Tfd1+ Dd4 27.Tc5#] 26.Dd1+ Dd4 27.Db3+ Re5 28.Dg3+ Rd5 29.Dd6# (Vezi diagrama)

Regele negru a fost sedus de mişcările de felină ale damei albe! 1–0