Anestezia organului social şi moral al românului

După Revoluţia din 1989, când românii şi-au câştigat libertatea, erau atât de optimişti şi atât de încrezători în viitor şi în rolul lor în dezvoltarea ţării, încât au uitat să se adapteze noii societăţi bazate pe economia de piaţă şi plusvaloare, noţiuni total necunoscute lor. Marele rol de construire a socialismului multilateral dezvoltat s-a terminat brusc într-o zi de Crăciun, iar românii hipnotizaţi de sticla televizorului şi de produsele occidentale care ne-au invadat ţara nu au reuşit să înţeleagă pe deplin noul rol ce le revenea lor în crearea economiei de piaţă. Românii au achiziţionat destul de greu experienţa societăţii capitaliste, cunoştinţele, atitudinile, metodele de lucru, competenţele, dar mai ales comportamentul rapace al noii societăţi bazate pe plusvaloare.
Noi, românii, am crezut că viaţa fiecăruia dintre noi este legată de semenii noştri alături de care trăim, de locurile în care ne-am născut, de locul de muncă, de „iarba verde de acasă”. Dar, iată că au apărut printre noi românii, „băieţii deştepţi”, care încet, încet au acaparat puterea economică şi apoi politică a României, care ne-au făcut să scandăm: „Noi nu ne vindem ţara” şi, apoi, au vândut-o ei pe miliarde de euro, făcând din români forţă de muncă ieftină şi piaţă de desfacere pentru produsele occidentale.
Ne-au modificat şi anesteziat normele sociale şi morale, transformând principiul milenar al bunăvoinţei românului: Ajută-i pe cei ce au nevoie de tine, în Ajută-te pe tine însuţi cu orice preţ. Au transformat principiul binelui: Nu face altuia ce ţie nu-ţi place, în principiul răului: Înşeală, încalcă legea, nu ajuta pe nimeni, fă-i viaţa un coşmar adversarului tău.
Cele mai importante valori ale Poporului Român: familia, iubirea, prietenia, credinţa şi patriotismul, le-au transformat din valori nobile, în valori demne de ruşine şi dispreţ. Cine are curajul să mai vorbească de credinţă şi naţionalism este considerat un om depăşit şi desuet. Generozitatea, loialitatea, curajul şi toleranţa, le-au transformat în laşitate, meschinărie, invidie, lăcomie şi ură. Până unde mai poate ajunge anestezia socială şi morală a acestui popor?
Statul nostru, în care sistemul economic se apropie de capitalismul sălbatic, are nevoie de o contrapondere care nu poate să fie decât societatea civilă, adică noi românii, organizaţi în forme superioare de instituţii nonguvernamentale, având obiective politice, profesionale, economice, culturale şi morale, care să se opună unei administraţii de politicieni corupţi şi incompetenţi (nu toţi politicienii sunt aşa), ce nu lucrează în interesul ţării, ci în interesul unor grupuri de influenţă.
Noi trebuie să fim capabili să luăm atitudine privind aspectele legate de guvernare, de dezvoltare economică, socială şi morală a ţării, de protejare a mediului înconjurător şi de protejare a valorilor tradiţionale româneşti, cu care am intrat cu demnitate în Uniunea Europeană.