Antologia pamfletului românesc

Vlad Hogea, autorul lucrării „Antologia pamfl etului românesc” (apărută la Editura Samizdat şi distribuită de „Business Adviser”), este doctor în Istorie, lector universitar, editor al revistelor „Business Adviser” şi „Business Point”, colaborator al săptămânalului regional de atitudine şi cultură „Condeiul Ardelean”, dar şi om politic (fost deputat şi euro-observator). A publicat atât cărţi, cât şi studii istorice, juridice şi de politologie, articole, eseuri şi interviuri. Din februarie 2010, este realizatorul şi prezentatorul emisiunii „Filmul sau Viaţa?”, de la postul de televiziune Antena 2.
Prin „Antologia pamfl etului românesc”, Vlad Hogea a materializat visul mai vechi al lui Pamfi l Şeicaru şi Nicolae Iorga, din perioada 1939-1940. Lucrarea este împărţită în două volume masive, care adună între aceleaşi coperţi bijuterii de stil aparţinând celor mai semnifi cativi pamfl etari români, din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre: Nicolaus Olahus, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Nicolae Iorga, N. D. Cocea, Tudor Arghezi, Octavian Goga, Camil Petrescu, Pamfi l Şeicaru, Ion Vinea, Zaharia Stancu, Petre Pandrea, Nicolae Labiş, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Mircea Micu, Dan Claudiu Tănăsescu etc..
Autorul mărturiseşte că, iniţial, a vrut să facă „un studiu introductiv stufos, elaborat cu rigoare ştiinţifi că, trimiteri bibliografi ce, note de subsol etc.. Apoi, am realizat că Pascal, Céline, Courrier, Zola, Swift, Defoe, Shaw, Gogol sau Twain (ca să dau numai câteva nume de clasici ai pamfl etului), ar fi râs în hohote de un asemenea demers. Unealta aleasă ar fi fost nepotrivită şi, drept urmare, stricăciunile ar fi fost mai mari decât foloasele pe care cititorul le-ar fi tras de pe urma unei pretenţio a s e analize pe orizontală şi pe verticală, făcută după metoda ştiinţelor exacte, cu rigla, compasul şi microscopul. Pamfl etul nu se disecă, ci se savurează. E ca o prăjitură cu cremă, un Tiramisu moale, din care extragi cu vârful linguriţei, în timp ce-ţi curg balele de poftă, fărâmiţele de pişcot înecate în vin alb. Dacă eşti om întreg, nu se poate să nu-ţi placă (La Rochefoucauld scria că «numai oamenii vrednici de dispreţ se tem de a fi dispreţuiţi»...). Şi aceasta, pentru că nu există pamfl ete proaste. Mediocritatea şi pamfl etul nu pot sta împreună. Pamfl etul este excelent sau nu e deloc”.