Arbori şi oameni

Sunt arbori prin cele păduri
De-o frumuseţe foarte rară
Dar nu culegi din ei vreodată
Un măr, o prună sau o pară.

Ei bine, tot aşa prin lume,
Sunt oameni frumoşi şi robuşti,
Dar ce folos, ei nu au roade
Căci nu-ţi pot da nimic să guşti.

Şi pleci mâhnit de lângă dânşii
Şi poate zici încetişor:
Păcat că mai trăiesc pe lume!
Păcat de frumuseţea lor!