Ardealul pământ românesc (CIII)

Procesul Memorandum-ului

„Cedând presiunilor cercurilor şovine, guvernul ungar a deschis acţiune publică împotriva autorilor Memorandum-ului, adică a întregului comitet al Partidului Naţional Român, compus din 25 persoane. Erau traşi, astfel, în faţa Curţii represive din Cluj, reprezentanţii întregii populaţii din Transilvania.
Pe banca acuzării stătea întregul popor român din fosta provincie Dacia, rolul de acuzator revenind ungurilor încălcători ai acestei provincii. DIN ACUZATORI ÎNSĂ, UNGURII DEVENIRĂ, ÎN FAŢA ÎNTREGII LUMI CIVILIZATE, ADEVĂRAŢI ACUZAŢI AI ACESTUI PROCES MONSTRUOS.
La 25 mai 1894, juraţii maghiari din Cluj îi condamnă pe fruntaşii români la pedepse variind între 8 luni şi 5 ani închisoare şi la amenzi imense pentru acea epocă.
Părintele Lucaciu, vajnic apărător al cauzei româneşti de dincolo de Carpaţi, şi care suferise până atunci mai multe condamnări pentru patriotica lui atitudine, a fost condamnat să ispăşească o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Procesul şi severele condamnaţiuni care au fost aplicate românilor au stârnit un val de indignare în toate ţările din Apus.
Ce erau însă pedepsele aplicate fruntaşilor transilvăneni, faţă de condamnaţiunile pe care le-au aplicat UNGARIEI, spiritele luminoase ale Occidentului Europei...?

Apusul protestează

Întreaga presă europeană se solidariza cu românii din Transilvania. Mitinguri de protest erau organizate în Anglia şi în Franţa.

Germania

Până şi unele dintre ziarele ce apăreau în Austria şi Germania se erijară în apărători ai cauzei româneşti.
„Neue Preussische Zeitung” din 6 mai 1894, scria despre acest proces politic, unic în felul lui, îndreptat împotriva unei întregi naţiuni: „Toţi acei care cunosc starea de lucruri din Transilvania vor recunoaşte că acest proces nu va putea avea decât un singur rezultat, acela de a alimenta ura împotriva a tot ceea ce e maghiar şi de a pune în pericol existenţa însăşi a împăratului, căci toată lumea ştie că din cauza politicii brutale de maghiarizare, ungurii sunt astăzi poporul cel mai urât din Europa Orientală”.

Aşa se exprima presa germană.”
(va urma)

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de sufl et vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.” (Tudor Gheorghe)