ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC (CV)

Italia

„Chiar şi în Italia, legată de Austro- Ungaria prin pactul Triplei Alianţe, s-au ridicat voci în favoarea condamnaţilor de la Cluj. Astfel, renumitul arheolog, profesorul Angelo de Gubernatis, scria la 22 iunie 1894: „Ungurii nu au meditat îndeajuns istoria. Ei n-au ţinut seama de posibilităţile unei renaşteri. Au intrat în Europa ca un popor războinic de cuceritori şi au parvenit în cursul a secole de mizerie şi de barbarie, să aservească ţărani care lucrau pământurile lor. (…) Ungurii reclamă pentru ei toate libertăţile şi cererile lor sunt demne de toată simpatia noastră, de tot respectul nostru, dar în acelaşi timp pretind privilegii nemaiauzite. Ei vor să fi e stăpânii absoluţi ai românilor şi vor ca românii să rămână servitorii lor. Aceasta nu mai este nici posibil, nici admisibil”.
Făcând o incursiune în istoria veche a poporului român transilvănean, ilustrul profesor italian scrie: „Îi socot pe români, drept adevăraţii supravieţuitori romanizaţi ai vechii Dacii. Roma i-a civilizat. Acolo unde romanii i-au găsit, acolo ei au rămas şi dacii au dat lumii doi dintre cei mai buni împăraţi romani: Aurelian şi Probus. Ei erau amândoi români din Transilvania; prin ei romanii au câştigat cu adevărat dreptul de cetate în lumea civilizată. Însăşi istoria ungurească posedă amintiri româneşti glorioase”.
Angelo de Gubernatis termina articolul său cu aceste patetice cuvinte: „Ungurii nu trebuie să dispreţuiască pe foştii stăpâni ai pământului; în secolul nostru nu se mai pot teroriza popoare întregi. Opinia publică, care este adevăratul tribunal al justiţiei internaţionale, vestejeşte tiranii şi îi condamnă la dispreţ şi la izolare, iar izolarea înseamnă moarte”.
Ziarul italian din Roma, „Il Diritto”, a publicat la rândul său mai multe articole asupra procesului Memorandum- ului. Cităm din articolul apărut imediat după condamnarea domnului Raţiu şi a celorlalţi români, următorul fragment: „Această condamnare a reprezentanţilor naţionali ai românilor din Transilvania pentru faptul de a fi redactat «Memorandum- ul» în favoarea naţiei lor, va produce în lumea civilizată o impresie de dezgust”. „Maghiarii, continuă ziarul italian, care au dreptul să ţină la prietenia Italiei, n-ar trebui să uite însă că românii sunt latini ca şi italienii şi că aceştia, în virtutea unei legi naturale de sânge, le datoresc afecţiune.”

Anglia

În Anglia, unde fostul subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine din cabinetul Gladstone, Lordul Edmund Fitzmaurice, scria în 1890 că: „atitudinea de provocare a minorităţii maghiare în contra românilor poate da naştere, dintr-un moment în altul, la tulburări sângeroase, cu urmări incalculabile” şi că: „ungurii urmăresc o politică violentă şi oarbă în contra naţionalităţilor supuse Coroanei ungare şi în contra românilor în special”. În Anglia, cu ocazia judecării procesului de la Cluj, a fost organizată la Universitatea din Oxford o manifestaţie de simpatie, în favoarea românilor din Transilvania, la care au luat parte savanţi, profesori iluştri, oameni de litere şi numeroşi studenţi ai faimoasei universităţi engleze.
Renumitul filolog şi romantist englez W. R. Morphill, care prezida întrunirea, într-un discurs de înaltă ţinută, a cerut concetăţenilor săi să se alăture cu simpatie cauzei „unei naţii plină de viaţă, energică şi muncitoare, care nu cere decât să fi e un element de cultură în sânul marii familii europene”.” (va urma)