ARDEALUL PĂMÂNT ROMÂNESC ( - CVI - )

Declaraţia lui Raţiu

„Nu putem încheia acest capitol încheiat procesului memorabil, care s-a dezbătut în vara anului 1894 în faţa Curţii cu Juri de la Cluj, fără a cita câteva fragmente din viguroasa şi atât de demna declaraţiune pe care şeful Partidului Naţional Român, Doctorul I. Raţiu, a citit-o în faţa juraţilor maghiari, care aveau să hotărască asupra soartei conducătorilor românismului ardelean.

Dacă în arhivele prăfuite ale Justiţiei maghiare de la sfârşitul secolului trecut, rechizitoriul procurorului constituia actul de acuzare al procesului, ÎN FAŢA ISTORIEI ÎNSĂ, ADEVĂRATUL ACT DE ACUZARE ÎL CONSTITUIE DECLARAŢIUNEA DOCTORULUI RAŢIU.
„Ceea ce ne-a forţat pe noi şi întregul popor român să publicăm şi să difuzăm Memorandum-ul nostru, declara doctorul Raţiu, este faptul că atât legislaţia ungară, cât şi guvernul ungar, ne-au convins în mod ferm că niciodată nu vom putea aştepta de la ei Dreptatea. Zadarnice au fost promisiunile de a se respecta drepturile noastre naţionale, promisiuni ce ne-au fost făcute în diverse rânduri şi în mod solemn. În zadar am încercat noi toate formele pe căi legale. În zadar ne-am adresat tuturor autorităţilor competente. Exclusivismul de rasă a declarat război de exterminare limbii noastre şi naţionalităţii noastre. Nu ne mai rămâne decât o singură cale: de a ne adresa Capului Statului şi opiniei publice civilizate.”
Şi Raţiu continua:
„Ceea ce se discută azi în faţa juraţilor este însăşi existenţa poporului român! Or, existenţa unui popor nu se discută, ea se afi rmă!”
Lipsiţi de sacrul drept al apărării, graţie metodelor inchiziţionale aplicate de Preşedintele Curţii cu Juri, Szentkereszty, luptătorii români, pentru respectarea naţionalităţii lor, s-au adresat Curţii cu Juri prin glasul lui Raţiu, cu aceste cuvinte de o ţinută impunătoare: „Nu ne cereţi, deci, ca să ne facem complicii acestui simulacru de proces, încercând din partea noastră să facem un simulacru de apărare. Prin violenţe şi prin insulte aţi forţat apărătorii noştri să plece. Prin presă aţi exercitat contra noastră şi contra întregului popor român, opinia publică maghiară, reprezentată prin Juriul de la Cluj. Am fost chiar violentaţi aici, după cum am fost terorizaţi azi şi întotdeauna, dar mai ales după ce am denunţat lumii civilizate vexaţiunile pe care le îndurăm. Cum poate fi deci vorba de judecată, de apărare, în sensul juridic al acestor cuvinte?! Nu! Faceţi ce vă place. Sunteţi stăpâni ai persoanei noastre fi zice. Dar ceea ce vă scapă este conştiinţa noastră care este conştiinţa naţională a poporului român!”.”
(va urma)