Ardealul pământ românesc ( LXXXII )

Machiavelismul revoluţionarilor lui Kossuth

„Când vântul revoluţiei, care izbucnise la Paris în februarie 1848, atinse, puţină vreme în urmă, Viena şi Budapesta, şi Kossuth ajunsese stăpân al situaţiei, el se adresă Angliei şi Franţei pentru a veni în sprijinul mişcării de eliberare a naţionalităţii ungare de sub tirania Habsburgilor. Nimic mai fi resc. Nimic mai straniu, însă, şi mai cutezător, când aceiaşi unguri revoluţionari cer intervenţia Occidentului pentru stăvilirea mişcării de neatârnare care începuse să se deseneze în Principatele Române.
Nimic mai cinic decât justifi carea acestei cereri de intervenţie. „Schimbarea situaţiei în Principatele Române, spune Kossuth, ar putea produce un efect moral incalculabil asupra românilor din Ungaria.” Şeful revoluţiei maghiare profi lează în faţa Occidentului spectrul pericolului pe care-l prezenta pentru Europa mişcarea românilor, arătând în schimb avantajele imense pe care ţările din Apus ar putea să le tragă de pe urma eliberării ungurilor, adică de pe urma unei mişcări întru totul asemănătoare mişcării de eliberare româneşti.
Kossuth şi emisarii lui fac eforturi supraomeneşti pentru a-i convinge în special pe englezi cât ar avea de câştigat „din punct de vedere economic”, dacă Ungaria ar fi independentă. Revoluţionarii se străduiesc din răsputeri să transforme într-o realitate pregnantă visul ungurilor de a-şi vedea vapoarele, purtând pavilionul unguresc, în porturile Liverpool şi Marsilia.
În Franţa, A. de Gerando, în toiul revoluţiei se străduieşte să arate că „Ungurii de toate rasele (sic), adică toate naţionalităţile de pe teritoriul Ungariei, sunt de acord pentru a apăra interesele unei patrii comune (re-sic) contra Habsburgilor”. Propagandă în toată accepţiunea cuvântului.
Propagandă cu toate consecinţele ei: deformaţiuni voite, negarea celor mai elementare realităţi.
Niciodată principiile lui Machiavelli nu şi-au găsit mai perfectă ilustrare. Pentru realizarea scopului urmărit de revoluţionari, adică pentru eliberarea ungurilor de sub austrieci, toate mijloacele - chiar cele mai revoltător cinice - erau socotite bune.” (va urma)