Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, acum, la împlinirea unui an de la naşterea sa cea veşnică, în ceruri... (I)

Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinţei creştine, suntem capabili să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinţei, precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare. Iată că din anul trecut - 2011, din ziua de 31 ianuarie, ne facem părtaşi la naşterea în viaţa cea veşnică a Împărăţiei Cerurilor a unui mare cărturar, scriitor, teolog, ierarh, cunoscător şi mărturisitor al istoriei bimilenare româneşti, totodată şi apologet al dreptei credinţe creştine - Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania (foto), după ce şi-a purtat cu toată demnitatea şi încrederea în Dumnezeu crucea vieţii şi a suferinţei, vreme de mai mulţi ani. De aceea, comemorăm, de anul trecut şi pentru totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului şi demnului logofăt spiritual al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului sfârşitului de secol XX şi începutului de secol XXI - care a păstorit aceste meleaguri ale Transilvaniei străbune şi Ardealului strămoşesc, vreme de 18 ani, între anii 1993-2011, ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar din anul 2006 (şi) ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. "
Drept urmare, în iureşul zilei şi în vârtejul timpului, mi-am adus aminte acum, pentru câteva momente, de Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu, a cărui plecare o regretăm foarte mult şi astăzi. De ce acest lucru? Pentru că îi regretăm calităţile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilităţile sale foarte competente în disciplina teologică şi în cea pastoral-misionară, apologetică şi mărturisitoare, pe care ni le-a cultivat în orice prilej cu atâta dăruire şi abnegaţie. El este şi va rămâne în continuare, în conştiinţa discipolilor, profilul teologului şi al omului de cultură cu deschidere spre universal, spre consistenţă şi acrivie ştiinţifică, transmisă nouă cu foarte multă acuitate şi exactitate. Cu vaste şi avizate cunoştinţe în cele mai diverse discipline culturale, istorice şi teologice, Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu inspira tuturor foarte multă demnitate, seriozitate, sinceritate, tărie de caracter, discernământ şi onestitate, nobleţe şi dârzenie sufletească. Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat şi, probabil, şi invidiat. El, Arhipăstorul, a fost întotdeauna consecvent probităţii sale intelectuale, morale şi sufleteşti. De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminarişti, studenţi-teologi, preoţi şi călugări şi, nu în ultimul rând, numeroşi laici şi intelectuali, ajutându-i pe foarte mulţi dintre ei prin recomandările şi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat.
Pe numele său de botez Valeriu Anania, Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a născut la 18 martie 1921, în comuna Glăvile-Piteşteana din judeţul Vâlcea. Cel ce avea să devină, în martie 2006, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a avut parte de o tinereţe agitată, fiind arestat în trei rânduri (1941, 1942 şi 1958), după ce a fost acuzat de „activităţi legionare” şi condamnat la muncă silnică pentru 25 de ani (ispăşind 6 ani). S-a călugărit în 1942, fiind apoi student la Facultatea de Medicină, la Conservatorul de Muzică şi, ulterior, la Facultatea de Teologie. Cu alte cuvinte, Bartolomeu Valeriu Anania a urmat cursurile Facultăţii de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj, între anii 1944 şi 1946, pe care nu le-a terminat, dar şi ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi ale Academiilor Teologice din Cluj-Napoca şi Sibiu, fiind licenţiat la Sibiu, în anul 1948. Bartolomeu Valeriu Anania nu este cunoscut doar în calitate de cleric ortodox, ci şi de scriitor, poet şi dramaturg. El a urmat şcoala primară din localitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul „Central” din Bucureşti. În 1943, a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, obţinând diploma de Bacalaureat. În 1935, minor fiind, a devenit membru al organizaţiei „Mănunchiul de prieteni”, organizaţie legionară a tineretului şcolar, pentru ca din 1936 să fie încadrat în „Frăţia de Cruce”, organizaţie superioară celei dintâi. „Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal şi altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani - n.a.), „Frăţia de Cruce” din Seminarul Central a fost desfiinţată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernări legionare, dar şi după aceea, mi-a fost dat să văd şi reversul medaliei, adică faţa neştiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc, însă, că în «Frăţia de Cruce» din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educaţie, şi că nu am avut de învăţat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam şi de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu”, afirma, mai târziu, Bartolomeu Anania. Viitorul Mitropolit avea să fie, însă, arestat de 3 ori pentru legături cu legionarii sau activităţi legionare: în 1941 (pentru 3 săptămâni, după ce participase la funeraliile unui comandant legionar), în 1942 (pentru că ar fi deţinut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare şi arme) şi în 1958 sub acuzaţia de activitate legionară înainte de 23 august 1944. După cel de-al doilea război mondial, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu a fost unul dintre liderii protestelor anticomuniste studenţeşti din anul 1946 din Cluj-Napoca, iar ulterior a ajuns în temniţele comuniste, ca deţinut politic.
Mai trebuie amintit aici şi acum de cariera sa duhovnicească, pe care a început-o în 2 februarie 1942, când a fost tuns în monahism la Mănăstirea „Antim” din Bucureşti şi a primit numele de călugărie Bartolomeu. A fost hirotonit ierodiacon, la 15 martie 1942, şi şi-a desfăşurat activitatea în această calitate la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş, între anii 1943 şi 1947, după care a devenit stareţ la Mănăstirea Topliţa, inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc, între anii 1949 şi 1950, decan al centrului de îndrumare misionară şi socială a clerului, la Curtea de Argeş, în perioada anilor 1951-1952. A fost condamnat de către Tribunalul Militar Ploieşti la 25 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Şi-a ispăşit pedeapsa în închisoarea de la Aiud la secţia „politici”. În timpul detenţiei i-a murit mama, iar el a fost înştiinţat de acest fapt de către fratele lui, închis şi el în aceeaşi închisoare. În 1964, a fost eliberat, împreună cu alţi deţinuţi politici, în urma unui decret dat de autorităţi de desfiinţare a detenţiei politice. Aşadar, în iunie 1946, în timp ce era student la Cluj şi preşedinte al Centrului studenţesc „Petru Maior”, a condus greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă, după care a urmat un şir lung de arestări şi expulzări. Sub regimul comunist, Bartolomeu Anania a efectuat 6 ani de detenţie, între anii 1958-1964.
În 1965, a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii, unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului Bisericesc, director al Serviciului „Publicaţii”. În 1967, a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se, din partea Sfântului Sinod, rangul de Arhimandrit. Tot în această perioadă, susţine nenumărate conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, şi face parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia şi India. Reîntors în ţară, devine director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între 1976 -1982.
În 1982, va ieşi la pensie şi se va retrage la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului, când şi unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Sfintei Scripturi. În primăvara anului 1990, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Bartolomeu Anania a făcut parte din Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii: Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiş, Toader Crâşmariu şi de mirenii: Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconschi, Sorin Dumitrescu. La 21 ianuarie 1993, este ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, fiind hirotonit şi înscăunat în Catedra Arhiepiscopală din municipiul Cluj-Napoca, ca succesor al Arhiepiscopului Teofil Herineanu, la 7 februarie 1993. În toamna lui 2005, demarează şi coordonează acţiunea de înfiinţare a noii Mitropolii: a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. La 2 martie 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului - Mitropolie înfiinţată în mod canonic de către Sfântul Sinod, la 4 noiembrie 2005. Slujba festivă de conferire şi înfiinţare are loc de Praznicul Bunei Vestiri, la 25 martie 2006, la Catedrala Mitropolitană din municipiul Cluj-Napoca. (va urma)