Arma energetică va lovi România

După criza datoriilor, care s-a declanşat şi s-a adâncit în ultimii ani în România, urmează criza energetică, tehnologică, ce îndeamnă preşedinţia, guvernul, diferitele organizaţii nonguvernamentale şi, în definitiv, tot poporul la reflexie, dezbatere şi confruntare de opinii. Având în memorie diferite studii asupra energeticii mondiale, vedem că ea se bazează pe combustibili fosili - petrol, cărbune, gaz - şi se caracterizează prin instabilitate, inegalitate şi incertitudine. Instabilitate datorită preţurilor ascendente ale petrolului între 1974 şi 1979, ani în care au avut loc două „şocuri petroliere” care cresc şi astăzi în progresie geometrică, motiv pentru care avem de-a face cu o ecuaţie variabilă, cu foarte multe necunoscute. Inegalitatea între diferite ţări în ceea ce priveşte consumul şi resursele energetice este evidentă şi este în avantajul puterilor foarte bine dezvoltate militar şi cu tehnologie avansată. Exemplul grăitor este SUA, care, cu 6 la sută din populaţia lumii, consumă aproximativ 30 la sută din resursele energetice ale pământului, ceea ce nu este deloc echitabil şi corect. Incertitudinea este evidentă datorită războaielor provocate de petrol sau de alte resurse energetice. Sunt evidente războaiele din Irak şi din Libia, care nu s-au dus împotriva lui Saddam Hussein sau a lui Gaddafi, ci s-au dus pentru solul ţărilor respective, foarte bogat în petrol. În general, crizele energetice din lume au fost legate de războaie sau de căderi de la putere a unor lideri dictatori. Pe lângă cele două războaie menţionate, v-aş aminti de războiul Yom-Kippur din 1973, criza iraniană din 1979, războiul din Golf din 1990, criza din Argentina din 2004, războiul din Afganistan ş.a.. Trebuie remarcat care sunt adevăraţii actori globali ai sistemului energetic mondial. Actorii statali sunt: Rusia, Iran, Quatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit, Libia, Venezuela şi SUA. Toate aceste ţări au petrol, gaze şi cărbune care, în afară de Venezuela, în care preşedintele Hugo Chavez a naţionalizat petrolul şi industria petrolieră, sunt manageriate de mari companii private internaţionale. Actorii nestatali ai energiei sunt următorii: Gaz-Prom, companie rusă care vinde aproximativ 25 la sută din consumul de gaze în Uniunea Europeană, fiind liderul mondial la acest produs energetic; Exxon- Mobil, companie americană de petrol; Royal-Duth Shell, companie de petrol a Marii Britanii; Chevrom- Corp, companie de petrol americană; Total SA, companie de petrol franceză; Eni Grup, companie energetică italiană; Petrobras, companie de petrol braziliană, Lukoil, companie de petrol rusească; OMV, companie de petrol austriacă. Ei bine, iată giganţii ce deţin puterea absolută în industria energetică mondială.
În ceea ce priveşte descoperirea de noi resurse de energie, energie solară, geotermică, eoliană, a valurilor mării, biomasă, cărbune de lemn şi, de ce nu, „cărbunele galben” (care este uraniul şi plutoniul), bugetul acordat pentru cercetare este, evident, foarte mare în ţări ca SUA, Anglia, Franţa, Japonia, Rusia, China, India şi Hong Kong-ul. În România, acest buget este mic spre inexistent. Şi din acest motiv este foarte grea iarna pe care o traversăm, în care românii ar trebui să se încălzească. Anul trecut am consumat 13,8 milioane de metri cubi de gaz, din care 2,6 de la ruşi, iar iarna a fost una blândă. Acum, când anotimpul rece este unul extrem de aspru, se preconizează că vom folosi cel puţin 20 de milioane de metri cubi de gaz; şi aceasta în condiţiile în care nu am înmagazinat pentru urgenţă, din propriul gaz, decât 3 milioane de metri cubi. Se pune întrebarea: de unde vom cumpăra restul cantităţii de gaz şi la ce preţ?! Bineînţeles că de la ruşi, iar preţul, sigur, nu ne va fi favorabil. Anul trecut, 85 de mii de blocuri din România au consumat 34 la sută din rezerva de energie a României. Anul acesta, o dată cu dispariţia subvenţiei la căldură, se va consuma mult mai mult, iar plata va fi suportată tot de către cetăţeanul român. S-a ajuns până într-acolo ca, chiar şi în comune în care există reţea de gaz, cetăţenii să se debranşeze şi să treacă pe consumul de lemne, pentru că este mult mai ieftin. Câtă energie şi câte resurse financiare cheltuite de pomană!
Ne va lovi sau nu criza energetică în această iarnă, iată o întrebare care caută un răspuns urgent.