Autonomia teritorială este singura cale viabilă a existenţei etnice depline / Amintindu-ne de Trianon

Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 106, 04.06.2014

Zadarnic am apărat patria, brazda strămoşească. Printr-un cuvânt al puterii ne-au privat de lucrul la care am ţinut cel mai mult şi pentru care compatrioţii noştri s-au jertfit de-a lungul istoriei.
În ciuda promisiunilor, am ajuns locuitori de rangul al doilea pe acest pământ. De 100 de ani amintim de asigurarea drepturilor care ne-au fost promise. Unicul zălog al dăinuirii noastre pe pământul nostru natal este recunoaşterea autodeterminării de către naţiunea dominantă, deoarece în caz contrar, peste alţi 100 de ani, aşezările noastre se vor depopula. Asigurarea autonomiei teritoriale este singura cale viabilă a existenţei etnice depline, cel puţin în zonele în care încă suntem majoritari. Din acest motiv trebuie să aducem pe scena internaţională singura variantă posibilă a dăinuirii noastre. Trebuie să revendicăm fără teamă recunoaşterea drepturilor comunitare care ni se cuvin.
Programul Consiliului Naţional Secuiesc prefigurează inclusiv posibilitatea separării Pământului Secuiesc. Gradul mare de naivitate de care dau dovadă şi ignorarea consecinţelor schimbărilor survenite în lume sunt atributele programului lor, în care tratează posibilele evoluţii politice. Invocând drepturile istorice ale secuimii şi principiile wilsoniene, revendică înfiinţarea Statului Secuiesc Independent, de care ar urma să aparţină şi satele ceangăieşti din imediata vecinătate, însă CNS-ul caută posibilităţi de înţelegere şi cu saşii, în speranţa constituirii unei Republici Secuio-Săseşti.
Nimeni în afară de secui nu-şi poate aroga dreptul asupra judeţelor secuieşti. Acest pământ este locuit de peste un mileniu de către secui, secuii îl muncesc, secuii îl apără. A fost, este şi va rămâne al nostru, pentru că asta dictează dreptul la autodeterminare al popoarelor, validabil peste tot - astfel se încheie declaraţia plină de încredere în sine. În darea de seamă din 11 noiembrie 1918, vicecomitele dr. Torok Andor gândea în acelaşi spirit condiţiile încheierii războiului.
Nu după mult timp, politicienii noştri din acele vremuri au fost nevoiţi să realizeze crunta realitate, noul stil de viaţă de rang secund care ne-a fost impus şi care a împins maghiarimea din Transilvania şi de pe Pământul Secuiesc într-o lungă letargie.