„Basarabia iarăşi şi iarăşi”, sau Carte de învăţătură de Ilie Şandru

Lansare de carte:

În ultimul deceniu aştept cu nerăbdare cea de-a doua parte a lunii martie când, potrivit tradiţiei topliţene, respectată cu sfinţenie de subsemnatul, are loc „Ziua Ilie Şandru”, în care principala activitate o reprezintă aniversarea naşterii profesorului, concomitent cu bucuria apariţiei pe piaţa cărţii şi a lansării unei noi cărţi scrise de prolificul publicist şi scriitor topliţean. De această dată cartea reprezintă o a doua ediţie, revăzută şi adăugită, a lucrării de publicistică, apărută în anul 2003, la Editura APP Bucureşti, sub titlul Basarabia iarăşi şi iarăşi, apărută de această dată la Editura „Vatra Veche” din Târgu-Mureş, cu puţine zile în urmă. Alături de volumul Jurnal de Basarabia, apărut la Editura „Nico” din Târgu-Mureş, în anul 2011, cele două ediţii, apărute la un interval de 15 ani, reprezintă o adevărată carte de învăţătură având drept scop cunoaşterea istoriei românilor basarabeni, în special, şi a Istoriei Românilor, în general, istorie ale cărei teme de esenţă sunt tratate în multele dintre cele 22 de volume scrise de profesorul Ilie Şandru. Devenită tradiţie anuală lansarea de carte, precum şi cea din acest an a noului volum cu prilejul împlinirii frumoasei vârste de 83 de ani a autorului, a avut loc în cocheta sală a Consiliului Local al Municipiului Topliţa, prezenţi fiind invitaţi din Târgu-Mureş, Reghin, Sfântu-Gheorghe şi, desigur, mulţi prieteni topliţeni. În deschiderea manifestării, prof. dr. Costel Cristian Lazăr, directorul Centrului Cultural Topliţa, care a şi coordonat, cu eleganţă şi competenţă activitatea, a vorbit despre profesorul, publicistul, istoricul, scriitorul şi-n mod deosebit despre „omul cetăţii şi al Neamului Românesc de pe valea superioară a Mureşului” Ilie Şandru, ca model demn de urmat pentru dânsul, cât şi pentru tânăra generaţie din zonă, fapt confirmat şi de următorul vorbitor, prof. dr. Florin Bengean. Domnia sa a ţinut să sublinieze faptul că profesorul Ilie Şandru, prin scrierile sale, precum şi cea de faţă, face parte din rândul „luceferilor care luminează mereu simţămintele noastre de români, şi aceasta nu doar ca şi Cetăţean de Onoare al Topliţei, dânsul fiind mult mai mult, Cetăţean de Onoare al culturii şi al României întregi, icoană vie, curată, însemnătoare, care permanent aduce lumină şi bucurie, numele său fiind sinonim cu iubirea între oameni, cu generozitatea şi buna înţelegere”.
„Indiferent că vorbim de romanul „Drum spre viaţă”, de „Anii de zbucium”, de „Vremuri şi destine”, ori de „Destine după destine”, autorul şi-a asumat o sarcină onorabilă, deloc facilă, şi anume să reconstituie artistic biografia unor personaje care ar putea fi la fel de bine prezente şi vii, nu doar imaginare”, afirma dr. Viorica Lazăr, directoarea Bibliotecii Municipale din Topliţa, vorbind de scrierile lui Ilie Şandru. Şi continua: „Mai departe, gestul său românesc parcă s-ar compune din două strigăte care vin de departe din vechime. Unul este îndemnul: cunoaşteţi-vă istoria, căci dacă nu, ea s-ar putea repeta. Celălalt este, de fapt, unul esenţial, este însăşi încarnarea spaimelor şi doleanţelor care, parcă prin sânge sau ADN, au fost lăsate moştenire din strămoşi şi au ajuns până la acest scriitor”.
Fiind invitat la cuvânt, am remarcat şi eu faptul că tratarea unor importante evenimente şi procese sociale, naţionale, economice şi spiritual-culturale din istoria Poporului Român, autorul Ilie Şandru o face conştient, fiind de importanţa cunoaşterii istoriei pentru un popor, având permanent în minte zicerea lui Nicolae Bălcescu: „Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul” sau ceea ce istoricul şi cercetătorul rus Evgheni Vodolazkin spunea: „Istoria este exact cunoaşterea binelui şi a răului”. La aproape trei decenii de democraţie şi globalizare, având contact nemijlocit cu şcoala, mass-media şi societatea românească, profesorul şi scriitorul Ilie Şandru şi-a dat seama de situaţia neverosimilă în care se află cunoaşterea istoriei de către tânăra generaţie şi, drept consecinţă, a acţionat cum a crezut dânsul că este mai bine, scriind despre istoria poporului său, totodată având în vedere şi constatările unor mari istorici, precum academicianul Dinu C. Giurescu, care afirma următoarele despre predarea acestei discipline în şcoala românească contemporană: „Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe”; sau cea a academicianului Ioan Aurel Pop, care constata următoarele privind şcoala românească contemporană: „Receptorul de astăzi e mai mult ca altădată tabula rasa. Vă amintiţi de sloganul „nu acumulare de cunoştinţe, ci know how”. Ceea ce creează un prilej extraordinar, orice lucru pe lumea asta are şi dublu tăiş: generaţii de oameni care nemaiavând cunoştinţe acumulate în cel mai bun computer pe care îl avem la ora actuală şi care este creierul omenesc, pot fi bombardaţi cu orice. Spre exemplu: - Istoria românilor este o istorie recentă, românii fac parte dintre popoarele fără istorie, incluse parţial în monarhia habsburgică şi apoi în dubla monarhuie austro-ungară, sau Ardealul nu este România, pentru că face parte din România de mai puţin de 100 de ani, iar din Ungaria a făcut parte de o istorie întreagă şi legăturile istorice sunt mai puternice cu Ungaria, decât cu România”.
Ce o să priceapă şi cum va reacţiona acest elev cu atât mai mult cu cât falsul istoric Lucian Boia îi explică că Istoria Românilor este mitizată, iar altul, numit Dan Alexe, în cartea, de curând apărută, numită „Dacopatia şi alte rătăciri româneşti”, ne dovedeşte, după cum afirma prof. dr. Mihai Popescu într-o recentă recenzie a cărţii, că „duşmănia, ranchiuna, batjocura sunt elementele care îi definesc atitudinea faţă de cultura românească şi istoria românilor”.
„Adevărul este - spunea şi istoricul Ioan Scurtu - că „reformatorii” noştri au decis să treacă direct la ceea ce se urmărea imediat după decembrie 1989, şi anume ştergerea identităţii naţionale şi transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi, evident, fără viitor… Pentru guvernanţi istoria este un „pericol”, pentru că elevii, românii în general, vor şti de unde vin, ce au făcut şi ce au reprezentat de-a lungul timpului şi pot face comparaţii cu situaţia de astăzi… Lipsirea tineretului de cunoaşterea trecutului înseamnă ţinerea lui în ignoranţă, ştergerea orizontului propriu şi promovarea unei stări de incertitudine, de teamă pentru ziua de mâine. Ca urmare, el trebuie să lase în seama altora problemele mari ale Ţării, de care se ocupă politicienii, care, la rândul lor, fac „ceea ce trebuie” (adică ce li se cere). Se cultivă astfel înstrăinarea, abandonarea, dezinteresul pentru soarta propriei naţiuni. De aici până la dezintegrare nu mai este decât un pas.”
Repet, un foarte mare merit al cărţii profesorului Ilie Şandru, Basarabia, iarăşi şi iarăşi, este că ea devine o carte de învăţătură istorică pentru publicul cititor şi, în special, pentru tânăra generaţie, suplinind lipsa unui manual echilibrat de Istorie a românilor şi un număr suficient de ore alocate însuşirii acestei discipline în şcolile româneşti. Fiecare dintre cele 75 de titluri - articole, eseuri şi interviuri - ale celor trei capitole sunt adevărate pagini de istorie medie, modernă sau contemporană a românilor basarabeni bazate pe scrieri ale istoricilor (Eugen Statnic, Anton Moraru, Petru Săndulache, Ioan Negrei), documente istorice de arhivă, memorii şi mărturii ale participanţilor la evenimente sau interviuri luate unor mari personalităţi contemporane din Basarabia sau Bucovina de Nord, precum: acad. Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, acad. Vasile Tărâţeanu, poetul Grigore Vieru, scriitorii Nicolae Dabija şi Gheorghe Ursachi, directorul general din Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei, Vlad Ciubucciu, redactorul-şef al revistei „Făclia” şi director al revistei „Neamul Românesc”, Anton Grăjdieru, secretarul Filialei din Chişinău al Uniunii Scriitorilor din România, Leo Butnaru. Cu o fire prietenoasă, dar iscoditoare cum stă bine unui publicist, o privire de experimentat observator, o cunoaştere profundă a mentalităţii românului şi o foarte bună stăpânire a fenomenului istoric şi literar - să nu uităm că prof. Ilie Şandru este absolvent al Facultăţii de Filologie-Istorie a Universităţii din Iaşi -, autorul acestei cărţi de publicistică, cum modest o intitulează, reuşeşte într-un limbaj accesibil şi plăcut pentru publicului cititor, chiar poetic în multe cazuri, să surprindă în esenţă tabloul fenomenelor şi proceselor istorice petrecute pe teritoriul dintre Nistru şi Prut de „când a pus muscalu` piatra de hotar la Prut”, în anul 1812, şi până în prezent. Rusificarea administraţiei, impunerea limbii ruse în şcoală şi biserică, colonizarea unor neamuri străine românilor - ruşi, ucrainieni, găgăuzi, germani, polonezi -, deportările cu sutele de mii în Siberia - de-a lungul a mai multor perioade -, negarea identităţii româneşti a basarabenilor şi interzicerea legăturilor fireşti între românii de pe ambele maluri ale Nistrului sunt redate cu rigoare ştiinţifică, dar şi vibraţie afectivă faţă de calvarul fratelui de peste Prut. Speranţele trezite de „podul de flori” din 1990, evoluţia legăturilor româno-române de pe ambele maluri ale Prutului, „podurile de carte” şi încrederea în idealul Unirii apropiate „trebuie afirmat mereu, ştiut fiind că atunci când acesta este pierdut, fiinţa unei naţiuni se află în pericol de moarte”, după cum spune însuşi profesorul Ilie Şandru, la lansarea volumului „Furată, trădată mereu…” al scriitorului şi publicistului Lazăr Lădariu. Aveţi dreptate şi mai departe când afirmaţi că „volumul este o expresie elocventă a acestei credinţe”. Da, Domnule Ilie Şandru, aşa cred şi eu despre volumul Basarabia iarăşi şi iarăşi, că este expresia elocventă a acestei credinţe a Dumneavoastră, a realizării Unirii Basarabiei cu România într-o perioadă apropiată.
În continuare, scriitorul Nicolae Băciuţ, redactorul-şef al reputatei reviste „Vatra veche” din Târgu-Mureş, a afirmat că pentru dânsul „Topliţa este de neimaginat fără Ilie Şandru, care se identifică cu istoria sa trecută, prezentă, dar şi viitoare… În semn de recunoaştere şi preţuire pentru contribuţia adusă de-a lungul timpului de scriitorul Ilie Şandru, începând cu numărul 3 al revistei „Vatra veche” (pe anul în curs), profesorul Ilie Şandru este redactor al acesteia, revenind astfel în presă la cei 83 de ani ai săi. Un acelaşi gest de recunoaştere a contribuţiei aduse la apariţia revistei în urmă cu 10 ani şi a aportului adus la „creşterea limbii româneşti şi a patriei cinstire”, cu ocazia Centenarului Marii Uniri şi a zece ani de existenţă a „Vetrei vechi”, revista îi conferă Diploma de excelenţă însoţită de Medalia aniversară”.
În final, profesorul Ilie Şandru a mulţumit invitaţilor pentru aprecierile făcute cu privire la persoana şi scrierile sale şi tuturor participanţilor la această tradiţională manifestare.
La Mulţi, Binecuvântaţi şi Sănătoşi Ani, nene Ilie! Şi prolifici, în continuare, în ale scrierii acestor volume extrem de importante pentru istoria şi cultura românească.

Categorie: