Bilunarul „Europai-Ido” (Covasna), nr. 1, ianuarie 2010; Titlu: Jajczay Frigyes: Hungarocidium / Dreptate istorică, răspundere penală şi despăgubiri în bani

Aş dori să propun ca în baza defi nirii sloganului Hungarocidium să demarăm o acţiune naţională şi internaţională, care să se deruleze în slujba existenţei şi dăinuirii maghiarilor şi să obţină schimbările necesare şi rezultate favorabile în acest sens. În ceea ce îi priveşte pe participanţii la mişcare, ar fi necesar să fi e strânse amănunte despre faptele condamnabile comise împotriva poporului maghiar în ultimii 80 de ani. Exterminarea poporului maghiar continuă şi în momentul de faţă în interiorul ţării ciuntite, în interiorul Bazinului Carpatic şi în cadrul altor state. În ceea ce priveşte aceste fapte condamnabile comise împotriva poporului maghiar, consider că ele sunt cunoscute de guvernul ungar, de parlament, de organizaţiile politice şi sociale şi de emigraţia maghiară occidentală. Distrugerea poporului maghiar şi exterminarea lui are loc şi în momentul de faţă în interiorul ţării şi în Bazinul Carpatic. Acţionarea în interesul existenţei şi dăinuirii poporului maghiar este indispensabilă.
Conceptul de exterminare, defi nit în legile internaţionale, poate contribui la tragerea la răspundere penală a autorilor faptelor comise împotriva poporului maghiar.
În baza defi nirii genocidului, prin intermediul mişcării Hungarocidium, ar fi necesar să se ceară, să se revendice dreptatea istorică, tragerea la răspundere penală şi acordarea de despăgubiri. Este necesar să se ceară stabilirea unei dreptăţi istorice, dat fi ind faptul că în statele succesoare, exterminarea, desfi inţarea şi asimilarea grupurilor etnice a început în urmă cu 80 de ani şi continuă şi în momentul de faţă. În teritoriile anexate prin intermediul tratatului de pace de la Trianon, în cele mai multe cazuri, maghiarii sunt cei care suferă din cauza faptelor de exterminare. Ţările succesoare nu au respectat niciun acord internaţional care ar fi garantat drepturile maghiarilor şi ale altor grupuri etnice de pe teritoriile alipite. Tocmai din această cauză nu este nevoie de noi tratate de bază - cum ar fi de exemplu tratatul de bază ungaro-ucrainean sau tratatul de bază ungaro-român - ci de faptul ca maghiarii care trăiesc în Bazinul Carpatic de peste o mie de ani să poată trăi în interiorul unei singure ţări. Este necesară solicitarea modifi cării graniţelor defi nite în tratatele de pace de la Trianon şi de la Paris, deoarece:
1. La Trianon s-au creat noi ţări în baza unor minciuni sfruntate şi în ciuda celor declarate de preşedintele Wilson. Ungaria a fost fărâmiţată şi s-au creat alte trei state. Statele succesoare ale căror membri au fost primiţi sau colonizaţi pe teritoriul Ungariei istorice, invocă azi, în mod mincinos, tradiţii vechi de o mie sau de două mii de ani, adeverindu-şi astfel pretenţiile. Nu trebuie să se spună mai mult decât să se arunce o privire asupra hărţii Bazinului Carpatic din ultimii o mie de ani. Unde se afl au sârbii, românii sau slovacii în urmă cu 400 sau cu 800 de ani?
2. Graniţele stabilite la Trianon au fost modifi cate de acordurile de la Viena, Ungariei fi indu-i reanexate teritorii însemnate, locuite de maghiari. Tratatul de pace de la Paris a restabilit graniţele de la Trianon, excluzând faptul că Ucraina Subcarpatică a fost înglobată de Uniunea Sovietică, astfel că, după mai bine de o mie de ani, statul rus (sovietic) a reuşit să pătrundă în Bazinul Carpatic!
3. În ultimii câţiva ani, graniţele stabilite de tratatele de pace de la Trianon şi Paris şi consfi nţite în acordul de la Helsinki, s-au schimbat puţin. Nu mai există Cehoslovacia, Iugoslavia şi România care să vrea să-şi extindă graniţele până la Tisa şi să asimileze Moldova! În schimb, Slovacia (Cehoslovacia) a modifi cat în mod samavolnic graniţa ungaroslovacă prin devierea cursului Dunării! Este indispensabil şi necesar ca în interesul poporului maghiar să cerem revizuirea graniţelor de la Trianon. Este necesară iniţierea tragerii la răspundere a celor care au planifi - cat şi au comis actele de exterminare împotriva maghiarilor, indiferent că este vorba de un stat, o dictatură, un guvern, instituţii sau organisme guvernamentale, persoane ofi ciale sau persoane fi zice.
A. Acestea sunt responsabile de executarea, încarcerarea, chinuirea, persecutarea cetăţenilor maghiari, a maghiarilor duşi la muncă silnică. Trebuie, de asemenea, prezentate faptele condamnabile ale băieţilor din Armata Roşie, ale pribegilor comunişti care i-au măcelărit pe membrii intelectualităţii maghiare. (....)
B. Numărul cetăţenilor maghiari persecutaţi şi al prizonierilor de război se ridică la aproximativ un milion de persoane.
C. Cei care au elaborat legea avortului şi cei care au pus-o în aplicare au omorât 5-6 milioane de embrioni în decursul a 4 decenii. Acest număr a crescut, până în anul 2009, la 7 milioane. Această ucidere a reprezentat cea mai fructuoasă exterminare a maghiarilor, comisă în ultimul secol.
D. Statele succesoare practică exterminarea maghiarilor începând din anul 1920, prin modalităţi diverse şi înrăite. În cadrul vieţii politice, administrative, culturale, educaţionale, economice, fi nanciare şi comerciale, maghiarii şi membrii altor grupuri etnice sunt trataţi drept cetăţeni de rangul al doilea. Exterminarea demografi că şi cea spirituală a fost şi este practicată, pe teritoriile anexate, chiar şi în momentul de faţă, în cel mai crunt mod, prin purifi care etnică, prin desfi inţarea tradiţiilor istorice, culturale, a clădirilor, monumentelor, bibliotecilor şi a arhivelor. Foştii şi actualii conducători ai statelor succesoare trebuie traşi la răspundere în cadrul tribunalului internaţional, pentru faptele de exterminare comise împotriva maghiarilor şi a altor grupuri etnice. În ceea ce priveşte victimele faptelor condamnabile şi rudele acestora, trebuie cerută acordarea de despăgubiri din partea statului ungar, din partea statelor succesoare şi din partea Uniunii Sovietice. Trebuie cerute despăgubiri pentru fi ecare maghiar căruia i-au fost furate proprietatea privată, imobilele şi mobilele. Este necesară revendicarea de despăgubiri din partea Uniunii Europene pentru jecmănirea ţării şi a poporului maghiar, timp de peste 40 de ani, pentru întreţinerea armatei sovietice asupritoare şi pentru daunele provocate de aceasta.
Sarcina primordială a mişcării Hungarocidium ar fi prezentarea faptelor de exterminare, comise împotriva maghiarilor, susţinerea acestora prin intermediul actelor şi a mărturiilor. În tot acest timp, ar trebui iniţiată convocarea unei conferinţe internaţionale în vederea reanalizării tratatelor de pace, ar trebui, de asemenea, demarate procedurile penale şi cerute despăgubiri. Pentru acest lucru ar fi nevoie de susţinere din partea guvernului ungar, a organismelor guvernamentale, a organismelor politice şi sociale. În cazul în care actualul guvern nu ar fi dispus să susţină mişcarea, acest lucru va intra în sarcina organismelor politice şi sociale de acasă şi în sarcina emigraţiei occidentale.
Ar fi necesară popularizarea momentelor tragice ale Hungarocidium (4 aprilie, 4 iunie, 4 noiembrie). Ar trebuie organizate festivităţi comemorative pe teritoriul ţării şi în metropolele occidentale. Ar trebui relansată lozinca Justice for Hungary, promovată în plan internaţional de magnatul britanic Lord Rothermere, în perioada interbelică.
În fi nal, trebuie accentuat faptul că poporul ungar, ca orice popor, are dreptul de a trăi liber în cadrul graniţelor statului. Stoparea exterminării poporului ungar este indispensabilă.