Bucurii cu gust amar

Marţi, 1 Decembrie 2009, la Sfântu-Gheorghe în judeţul Covasna, s-a sărbătorit cu decenţa caracteristică românilor Ziua Naţională a Ţării. Am avut bucuria să văd foarte mulţi tineri purtând tricolorul, simbolul sfânt al neamului nostru, curat, abia confecţionat, fără gaură în centrul său. Am mai văzut un tricolor mare cât România între 1 Decembrie 1918 şi 26 iunie 1940 ora 10 seara, desfăşurat şi purtat de mâini tinere şi viguroase ale unor tineri patrioţi. I-am auzit pe aceştia cântând cântecele neamului nostru românesc, care mi-au adus aminte de jertfa strămoşilor pentru a înfăptui România Mare. O Românie Mare care, paradoxal, pe toată lungimea graniţelor ei, era înconjurată tot de români. Dar să lăsăm asta. Ne bucurăm că mai avem Ţara noastră, aşa mică cum e, şi sperăm ca rugăciunile noastre să fi e ascultate de Dumnezeu. Să revină la Patria-mamă măcar teritoriile ce o compuneau între datele mai sus amintite.
Gustul amar al bucuriei a fost dat de faptul că încă mai există, în funcţii publice, persoane care să sfi deze cu tupeu obraznic Ziua Naţională a Ţării în care ei îşi exercită funcţiile publice. Modul obraznic de comportare, provocator, al acestor persoane, nu face decât să gireze atitudinea antiromânească a unei minorităţi dintr-o minoritate. Un primar de municipiu şi un preşedinte de Consiliu Judeţean să nu participe la festivităţile ofi ciale organizate în unităţile administrativ-teritoriale pe care le conduc, sunt trimişi direct în lada de gunoi a Istoriei. Nu cred că generaţiile viitoare îi vor pomeni la personalităţi pozitive. Desigur, probabil pentru că nu sunt în stare de altceva, doresc să fi e pomeniţi măcar la gazeta de stradă a Poliţiei la rubrica „Nu faceţi ca ei”, pentru a se şti că au trăit aici, în România. Ei nu pot fi numiţi conducători şi nici politicieni, deoarece nu îndeplinesc standardele minime ce defi nesc termenii. Doar ei se intitulează aşa. Aşa ar dori ei să fi e. Şi noi am fi vrut, dar de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere.
Un gust amar al bucuriei sărbătoririi Zilei Naţionale a României mi-a fost dat şi de persoanele care, în alte locuri, cum ar fi Timişoara, Braşov, Suceava, Târgovişte şi alte oraşe mari, au ieşit cu steaguri tricolore cu gaură în mijloc. Nici în Decembrie 1989 nu trebuia mutilat tricolorul, cum nu trebuie nici acum. Sunt convins că niciun român nu-şi găureşte simbolul naţional, ci doar cei care nu doresc Unitate Naţională. Dacă aceştia mai susţin şi un candidat la preşedinţia Ţării, cu atât mai rău. Înseamnă că ne aşteaptă vremuri grele şi trebuie să strângem rândurile, să respingem răul paşnic, prin vot, cât mai putem. E confirmat în istorie că „hoţul strigă hoţii”. E timpul să luăm atitudine! Să ne vedem sănătoşi la urne cât mai mulţi, spre binele generaţiilor viitoare.
La Mulţi Ani, România, La Mulţi Ani, Românilor!