Bustul lui Iancu la Voineşti-Covasna, în piatră şi în suflet

Pe Iancu-l plâng la ceas de-nsingurare,
Din disperarea lui mă-mpărtăşesc,
O mână să-i întind de alinare,
Prin jertfa mea aş vrea să-l ocrotesc.

În vântul nopţii îi aud suspinul
Ce pribegeşte prin păduri şi munţi,
În el fiind concentrat întreg destinul
Transilvănenelor alese frunţi.
(„Durerea lumii”, Ion Ciurea)

„Nu m-am luptat pentru cruci (decoraţii) şi favoruri, ci pentru eliberarea naţiunii mele.” Sunt cuvintele care îl pot caracteriza cel mai bine pe Avram Iancu. În anii revoluţiei paşoptiste, în fruntea mulţimilor s-a ridicat Avrămuţ, cel ivit pe lume „pe vremea cireşelor”, şi a clamat cu atâta hotărâre: „Să punem pumnul în pieptul furtunii sau pierim”. A devenit, încă de la începutul revoluţiei româneşti, un simbol, o chintesenţă a curajului românilor. A intrat în legendă încă în timpul vieţii şi a devenit, după moarte, un mit.
Avram Iancu a fost privit de populaţia românească asuprită din Transilvania, şi nu numai, ca un salvator, iar de aceea românii îl numeau „crai al munţilor”. Iancu era convins că „nu cu argumente filosofice şi umanitare veţi putea convinge pe tirani, ci cu lancea, ca Horea”, el însuşi fiind acela care a luat într-o mână lancea, iar în cealaltă steagul luptei, punându-se astfel în slujba neamului său. Urmare acestui fapt, românii au crezut în puterea sa, i s-au alăturat, au luptat împreună, dar l-au şi cântat în doinele, horele şi colindele lor.
Au trecut 143 de ani de când Avram Iancu a intrat în veşnicie. Atunci, 36 de preoţi au oficiat serviciul religios, zeci de mii de moţi l-au condus pe ultimul drum la cimitirul din Ţebea pe cel pe care-l considerau „martir naţional al românilor”.
Crăişorul Munţilor ne-a lăsat moştenire cel mai frumos testament: „Unicul dor al vieţii mele fiind ca să-mi văd Naţiunea mea fericită”. Doar Mihai Eminescu a mai lăsat asemenea frumoase cuvinte care au devenit nepieritoare: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, / Ţara mea de glorii, ţara mea de dor, / Braţele nervoase, arma de tărie, / La trecutu-ţi mare, mare viitor!”.
Liviu Rebreanu scria la adresa marelui român: „Avram Iancu a fost şi întotdeauna va fi în actualitate, regele munţilor, căpitanul moţilor, mândria ardelenilor”.
Şi aşa este: zilele acestea l-am simţit contemporan cu noi când i-am văzut bustul, mândru şi hotărât, înălţat pe soclu, la Voineşti, în oraşul Covasna, în curtea şcolii ce-i poartă numele.
Data de 14 septembrie 2015 a fost o zi istorică pentru covăsneni. Zi de dublă sărbătoare: sărbătoarea ortodoxă a Înălţării Sfintei Cruci şi ziua în care românilor covăsneni li s-a împlinit o mai veche dorinţă şi au înălţat, în curtea şcolii din Voineşti, un monument Crăişorului Munţilor - Avram Iancu, cel care a ştiut, mai bine ca oricine, „că lucrurile nu se schimbă în bine prin văicăreli, ci prin acţiune fermă”. În prezenţa prefectului judeţului Covasna, Sebastian Cucu, a deputatului Horia Grama, a reprezentanţilor autorităţilor locale şi judeţene, a elevilor şi cadrelor didactice ale şcolii, a numeroşi covăsneni, în acordurile Imnului Naţional, după arborarea unui drapel imens, a fost dezvelit bustul patronului spiritual al şcolii, Avram Iancu. Acesta este opera sculptorului voineştean Nicolae Mihail Bohăţel şi este rodul unui parteneriat între Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” şi Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu” din oraşul-staţiune Covasna. Bustul a fost realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Local Covasna. Trebuie menţionat şi faptul că, potrivit consilierului local care s-a implicat extrem de mult în realizarea acestui proiect, dr. Nicolae Enea, este vorba de „cea mai mare sumă care s-a acordat vreodată în Covasna, pe proiecte culturale”. Aşadar, autorităţi locale, şcoală şi societate civilă şi-au unit forţele şi au reuşit să pună încă o piatră la temelia spirituală a urbei lor. Prin munca şi implicarea tuturor, Covasna are, de acum, un motiv pentru care merită să te opreşti, fie să admiri fineţea artistică a unei opere de artă, fie să cinsteşti personalitatea unui Erou al Neamului, cum este Avram Iancu.
După dezvelirea festivă a bustului, acesta a fost sfinţit de către preotul paroh Ioan Ovidiu Măciucă. Au luat cuvântul, subliniind importanţa momentului, prefectul judeţului, Sebastian Cucu, directorul Şcolii Gimnaziale „Avram Iancu”, prof. Henorel Olărescu, reprezentantul Consiliului Local, dr. Nicolae Enea, profesoara de istorie Adriana Bota, subsemnata, în calitate de reprezentant al Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu”, şi, desigur, sculptorul Nicolae Mihail Bohăţel. A urmat un moment artistic pregătit de interpreţii de muzică populară, membri ai grupului folcloric „Voineştenii”, Ana Sandulea, Alexandra Elena Bârlă şi Alexandru Baciu, apoi un colaj instrumental oferit de formaţia „Argument” din Braşov.
Ascultând Imnul Ţării cu mâna la inimă, la eveniment au fost prezenţi şi Crăişorii din Covasna (Detaşamentul nr. 16 al Clubului de elevi-voluntari ai Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din municipiul Deva, judeţul Hunedoara). În ultimii ani, aceşti copii au participat la Festivalul Cultural-Patriotic „Ţara Crăişorului”. I-au adus omagiul lor lui Avram Iancu la Vidra de Sus - locul naşterii sale, la Baia de Criş - locul trecerii în nefiinţă, la Ţebea - în Pantheonul Moţilor, locul unde îşi doarme somnul de veci, la Abrud, la Hălmagiu, la Brad, la Blaj, la Câmpeni şi în alte localităţi unde monumentul lui Avram Iancu ne veghează. Este o onoare şi o mare bucurie pentru Crăişori să îl aibă acum pe Avram Iancu în curtea şcolii lor.
Conştientizarea de către elevi a importanţei istoriei românilor, a sentimentului de apartenenţă la valorile naţionale adevărate este unul dintre scopurile educaţiei şcolare. Activitatea patriotică a unui om ca Avram Iancu - tânăr intelectual transilvănean - poate fi pentru elevi un imbold, un exemplu, o mândrie. Această şcoală covăsneană a noastră are o istorie lungă - la 10 ani după începerea revoluţiei paşoptiste i s-a pus piatra de temelie, iar din anul 1924 a primit numele Tribunului. Desigur, istoria este sinuoasă şi la 1940 numele a fost abandonat, revenindu-se la el după lovitura de stat din 1989. Amplasarea bustului lui Avram Iancu este un act de normalitate, de întregire a imaginii şcolii noastre. Avem acum un loc unde să recităm poezii, unde să cântăm cântece patriotice, unde să depunem coroane. Unde să fim bucuroşi că suntem români.
Credem că este imperios necesară prezenţa simbolurilor determinante pentru cultura şi istoria noastră în spaţiul public al comunităţii. Un bust al eroului naţional Avram Iancu în curtea Şcolii Gimnaziale „Avram Iancu” denotă respect pentru valorile neamului, recursul la modelele identitare româneşti. De asemenea, un astfel de monument sacralizează spaţiul. Îl şi înfrumuseţează. Mai mult, într-un oraş turistic, cum este staţiunea Covasna, un asemenea edificiu reprezintă pe lângă o necesitate şi o atracţie turistică, un „loc de văzut” pentru vizitatorii urbei.
Trăiască duhul lui Iancu!

Categorie: