Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845) I. Ţinutul Romanului Partea 1 (1820)

În avalanşa apariţiilor editoriale, stimulate de actualul climat democratic din România, în faţa tipăririi atâtor „cărţi scrise din cărţi”, din iniţiativa şi prin truda a trei distinşi cercetători ieşeni, Valeriu Lefter, Silviu Văcaru şi Mircea Ciubotaru, a apărut primul volum Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845) I. Ţinutul Romanului Partea 1, Editura StudIS, Iaşi 2008. Această apariţie poate fi considerată un eveniment editorial, din cel puţin două motive: deoarece permite „publicarea unor izvoare arhivistice de prim rang, până în prezent, adesea invocate, dar utilizate sporadic şi fragmentar în studii tematice şi monografii locale” şi pentru faptul că „volumul face parte dintr-un proiect de largă perspectivă”, fiind primul dintr-o serie care îşi propune editarea exhaustivă a acestor importante documente create în Moldova, în prima jumătate a secolului al XIXlea.
În calitatea lor de „recensămintele fiscale realizate de Vistieria Moldovei în vederea colectării principalului impozit al vremii, birul, şi al dajdiei, în prima jumătate a secolului al XIXlea”, catagrafiile au o valoare informativă deosebită, pentru o paletă largă de cercetători din domeniul ştiinţelor socio-umane şi nu numai. Având în vedere aceste argumente, subscriem întru tot la afirmaţia potrivit căreia „publicarea integrală şi riguros ştiinţifică a catagrafiilor este o necesitate a prezentului istoriografic şi va avea consecinţe imediate şi de durată”, atât pentru cercetătorii interesaţi de această problematică, cât şi pentru un public larg.
Volumul începe cu o introducere intitulată „Catagrafiile - un tezaur documentar” - în limbile română, italiană, engleză şi maghiară, un studiu laborios şi documentat elaborat de Mircea Ciubotaru, care permite cunoaşterea de către cititori a principalelor momente ale istoriei Moldovei şi, în acest context, a valorii documentare a catagrafiilor. Volumul cuprinde, apoi, o notă asupra ediţiei, un glosar de termeni arhaici, bibliografia (privitoare la localităţile din ţinutul Romanului), indice de localităţi, indice de nume de proprietari şi de privilegiaţi cu scutelnici şi publicarea catagrafiilor ţinutului Romanului, localităţile fiind grupate pe ocoale (de Sus, de Jos şi de Mijloc) şi separat Târgul Romanului.
Cititorul are astfel posibilitatea să cunoască istoricul realizării acestor recensăminte, cu menţionarea anului în care au fost făcute, începând cu cel dintre anii 1768-1774, modul de recenzare, aria geografică, importanţa pentru realizarea unor studii de onomastică şi toponimie, pentru cunoaşterea ocupaţiilor şi meşteşugurilor ţărăneşti, complementare plugăriei şi creşterii animalelor, precum şi starea materială a locuitorilor.
Catagrafiile documentează riguros fenomenul masiv al migraţiei (bejeniei) ardeleneşti şi bucovinene în Moldova, la sfârşitul veacului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, catagrafiile aduc o contribuţie substanţială la controversata problemă a originii şi prezenţei populaţiei catolice din satele Moldovei. Nu în ultimul rând, catagrafiile prezintă un interes deosebit şi pentru istoria localităţilor din sudestul Transilvaniei, prin evidenţierea intensului schimb de populaţie care a avut loc, de-a lungul timpului, de o parte şi alta a Carpaţilor Răsăriteni.
Este cunoscut faptul că, în disputele actuale pe această temă, asistăm la mai multe tipuri de abordări, cu discursuri specifice registrelor ştiinţifice, comunitare, publicistice şi politice. Indiscutabil este faptul că, la un demers elaborat cu metodologia şi conceptele specifice ştiinţei istoriei, aşa cum este volumul 1 al Catagrafiilor, pertinente şi relevante sunt recenziile şi referinţele elaborate tot în aceeaşi manieră de către profesionişti, celelalte puncte de vedere având doar calitatea unor opinii exprimate, în cadrul democratic oferit de spaţiul public din societatea românească actuală.
De aceea, celor care s-au grăbit să afirme că primul volum din lucrarea la care ne referim reprezintă „o dovadă decisivă despre originea maghiară a ceangăilor”, autorii volumului le-au răspuns că „aceasta este o interpretare personală”, şi că „lucrarea conţine date statistice, nu concluzii ştiinţifice privind origini şi populaţii” (vezi „Condeiul ardelean”, nr. 56 (91), din 19-25 septembrie 2008).
De evidenţiat amploarea şi complexitatea prezentului proiect, volumul imens de muncă la care s-au angajat autori, profesionalismul şi experienţa lor în valorificarea ştiinţifică a documentelor, importanţa şi semnificaţia demersului lor ştiinţific, pentru cercetările viitoare în materie. Parafrazând-o pe cercetătoarea sibiană Ana Grama, considerăm că „punctul forte” al editării Catagrafiilor reprezintă, în acelaşi timp, şi un deziderat de mare actualitate al cercetărilor autentici, sub deviza: „Înapoi la document”... Autorii au purces la un travaliu, pe cât de migălos şi istovitor, pe atât de benefic pentru istoria locală, regională şi naţională. Este cunoscut faptul că doar asemenea proiecte „de cursă lungă” rămân opere de referinţă în domeniile cercetate. Să urăm succes autorilor în finalizarea acestei importante şi necesare cercetări. Suntem convinşi că reuşita lor va fi deplină, iar răsplata morală pe măsură, inclusiv aspiraţia îndreptăţită la un premiu al Academiei Române.