Către Redacţia „Szekely hirmondo”, Sfântu-Gheorghe

Domnilor,
Aflu abia acum că un fost coleg de Parlament, distinsul senator Magyari Lajos, îmi face onoarea să se ocupe de mine în „Szekely hirmondo” din 26 februarie 2013. În virtutea deontologiei profesionale, pe care sunt convins că o aveţi, Vă rog să inseraţi în publicaţia Dumneavoastră răspunsul care urmează.
Distinsul senator scrie: „A reînviat circul în jurul drapelelor secuieşti, iar banda de la TV3 a lui Dan Voiculescu nu se lasă. Au adus în prim plan cea mai josnică pocitanie a vieţii publice româneşti, Petre Ţurlea, care încă mai este capabil să urască şi să mintă. Fusese deputat în timpul mandatului meu de senator, însă după fiecare discurs xenofob antimaghiar pe care îl rostea, se căra de la microfon - ferindu-şi capul! - ca nu cumva să primească vreo palmă peste ceafă. Sau un şut în fund, pentru că de asta se temea.
Constat părerea de rău a distinsului pentru că nu a aplicat, democratic, corecţia creştinească vizând capul sau fundul subsemnatului. După câte mi-aduc aminte, nici nu ar fi putut, pentru că se afla într-o permanentă stare de euforie bahică şi, în această stare, ridicarea unei mâini sau a unui picior împotriva cuiva l-ar fi dezechilibrat, fiind posibil un dezastru fizic al distinsului. În ce priveşte faptul că nu-i place figura mea, pe care o caracterizează suav ca „pocitanie”, probabil că are dreptate; însă, înţelepciunea populară zice că important este ce ai în cap, nu cum arăţi.
Distinsul senator Magyari Lajos îşi arată în continuare vastele cunoştinţe de Istorie: „De minţit se poate minţi oricând. Despre 40.000 de victime în rândul românilor la 1848-49, despre sute de sate româneşti incendiate. Niciun cuvânt nu este adevărat. Împotriva românilor care au comis atrocităţi împotriva maghiarilor nici nu s-au luat cu adevărat măsuri, au fost executaţi doar vreo 10-12 lideri” ş.a.m.d..
Să-i facem distinsului senator un mic instructaj istoric, în speranţa că se va duce şi Domnia sa pe la bibliotecă. Îl sfătuiesc să intre, pentru că... nu muşcă. Este adevărat că la bibliotecă nu sunt licori bahice; totuşi, măcar o dată în viaţă nu strică să se ducă acolo şi Domnia sa. Vă rog, Domnilor redactori, ca să transmiteţi distinsului Domn senator Magyari Lajos încredinţarea deplinei mele consideraţii, împreună cu un exemplar din cea mai recentă carte a mea - cu speranţa că, citind-o, îşi va face curaj să intre într-o bibliotecă.
Şi, când te gândeşti că printre unguri sunt atâţi oameni foarte cultivaţi şi civilizaţi, te întrebi cum a putut fi trimis în Parlament, în numele acestor unguri, distinsul domn Magyari Lajos?!
P.S. Constat că Domnul Magyari Lajos nu are nicio supărare la adresa actualului deputat al românilor din Harghita şi Covasna. Grijuliu cu sensibilităţile Domnului Magyari, actualul deputat român nu scoate niciun cuvânt împotriva samavolniciilor ungureşti; astfel, şi-a câştigat simpatia Domnului Magyari; dar, românii pe care în principiu îi reprezintă, ce or fi gândind?
prof. univ. dr. Petre Ţurlea
Bucureşti,
15 noiembrie 2013

Categorie: