Căutare zănatică
Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele
Mă preumblu zănatic prin ploaia de stele
căutând pe poteci urma paşilor tăi;
mi-s visele triste şi gândurile grele,
mă doare mângâierea umbrei din văi.
Mă cheamă pădurea cu glas de vioară
şi-mi pare c-ai fi tu în chemările ei;
îmi vine s-alerg, dar temeri mă-nfi oară
că-n cătarea-mi smintită n-am niciun temei.
Mă dărui chemării cu braţe de noapte
şi mă las sărutat de buzele ei;
ce reci îmi par azi ale frunzelor şoapte,
ce fi erbinte e lacrima ochilor mei…
Mi-e când îmi mângâie tălpile goale
iarba plină de rouă cu sclipiri de scântei;
printre degete-mi curge un râu de petale
izvorând din poiana străjuită de tei.
Pe deasupra-mi mai picură ploaia de stele
şi pădurea-şi mai ţine concertele ei,
iar chemarea mai stăruie-n tălpile mele
care-abia mai ating urma paşilor tăi.
Adaugă comentariu nou