Cei 300.000 de martiri din a doua ocupaţie sovietică în Basarabia: 23 august 1944 - 1958 (1964)

După cum se ştie, după lovitura de stat de la 23 august 1944, în ciuda semnării unui Armistiţiu cu Aliaţii, Armata Roşie a reocupat Basarabia şi a declanşat un proces de distrugere sistematică a Armatei Române staţionate aici, cât şi a populaţiei civile preponderent ortodoxe. Aşa se face că au fost arestaţi peste 100.000 de prizonieri militari români (din care doar 10% au supravieţuit), declanşându-se în ansamblu un şir de samavolnicii cum ar fi: executări prin împuşcare prin sentinţe judecătoreşti (până în 1953), împuşcări fără judecată, arestări făcute de NKVD (soldate cu numeroase dispariţii fără urmă), trimiteri la muncă silnică în gulaguri, execuţii, masacre, deportări în Siberia, Kazahstan, Bărăgan (în jur de 875.000) etc..
Cu toate că Rusia şi Occidentul nu ne recunosc dreptul să ne cinstim morţii, aş dori să evidenţiez masacrarea, de către sovieticii stalinişti, a miilor de prizonieri de război români, de la Bălţi, din vara-toamna anului 1944. Atunci au fost arestaţi, per ansamblu, 170.000 de militari români, lipsiţi prin ordin regal de a se putea apăra. La Bălţi, masacrul a fost comis de NKVD. Agenţii acestui serviciu secret au recurs la diferite metode de represiune şi reprimare: împuşcări în ceafă, înfometări, mitralierea evadaţilor, aruncarea morţilor în şanţuri mocirloase (pe care le săpaseră chiar victimele) etc.. Nenumăraţi români au murit atunci de boli şi frig.
Situaţia a fost dramatică şi în ce priveşte Biserica Ortodoxă basarabeană. Mitropolia şi-a încetat activitatea, în timp ce NKVD a siluit mentalul colectiv basarabean cu o năucitoare propagandă care viza „eliberarea de sub jugul românesc” şi… „opera de nimicire a duşmanilor poporului”. Toate acestea s-au petrecut pe fondul impunerii modelului sovietic de socialism (ateism). Preoţii şi mirenii ortodocşi au fost arestaţi, prigoniţi, ucişi (numai la Chişinău s-au descoperit cadavrele a 45 de preoţi), deportaţi etc.. Bisericile au fost transformate în depozite sau, pur şi simplu, aruncate în aer. Creştinii care purtau la gât cruciuliţă, ori aveau icoane în case, erau batjocoriţi în public. Preoţilor ortodocşi li s-a interzis să predice în afara bisericilor, iar transmiterea de mesaje religioase trebuia să aibă „avizul” NKVD.
Un bilanţ estimativ al victimelor ambelor ocupaţii sovietice, în teritoriile româneşti, se ridică la 1.505.000 basarabeni şi 19.477 bucovineni.