Cela ce miluieşte pe săraci, împrumut dă lui Dumnezeu

Un om a aflat că Dumnezeu voia să vină la el în vizită. „La mine? În casa mea? Imposibil. În acest loc neîngrijit nu se poate primi nicio vizită. Totul este mizerabil, plin de gunoaie, iar aerul este irespirabil. Ce să fac?” A deschis ferestrele şi a strigat după ajutor la vecini şi trecători. Fiecare îşi vedea de treburile lui. „Vă rog, a strigat el, să vină măcar unul să mă ajute la curăţenie. Vine Dumnezeu la mine şi nu reuşesc să mă descurc de unul singur.”
A venit unul şi s-au apucat de treabă. Erau multe de făcut. Au cărat gunoiul, au spălat scările, au scuturat covoarele… „Nu vom reuşi să terminăm”, oftă omul. „Ba vom reuşi”, l-a încurajat cel venit în ajutor.
Când s-a făcut seară, au mers în bucătărie şi au aşternut masa pe care au aşezat toate de-ale mâncării. Fericit, omul nostru a spus celui ce l-a ajutat: „Ei bine, acum poate să vină Dumnezeu. Oare unde s-o fi oprit?”.
- „Dar, sunt aici”, a răspuns musafirul, iar omul L-a recunoscut în el pe Dumnezeu.