CHEMAREA CREDINŢEI

Trecând prin lumea zbuciumată către patria eternă,
Un glas blând, un fi or tainic spre Biserică ne-ndrumă.
Împăratul şi Stăpânul, Cel ce luminează drumul,
La ospăţul pocăinţei cheamă unul câte unul.

Masa este pregătită, mulţi refuză cina Sa,
Uitând cât de bun e Domnul şi ce sfântă e credinţa.
Fericiţi cei ce iubesc lăcaşul de închinare,
Aflând har dumnezeiesc şi stea călăuzitoare.

În Raiul duhovnicesc, la cetatea umilinţei,
Ne izbăvim de păcate primind pacea conştiinţei.
Căutând necontenit sfi nţenia, dreptatea, adevărul,
Vom trăi viaţă lină cu Iisus Izbăvitorul.