Chestiunea româno-maghiară în viziunea Mitropolitului Vasile Mangra, oglindită în publicaţia „Telegraful Român” din anul 1918 (II)

O asemenea practică a fost intens folosită şi de Mitropolitul Vasile Mangra (foto), care în scurta perioadă în care s-a afl at în scaunul mitropolitan a schimbat trei redactori: Teodor V. Păcăţian la 5/18 decembrie 1917, Nicolae Regman la 18/31 ianuarie 1918 şi Gheorghe Comşa la 13/26 septembrie 1918. De altfel, „Telegraful Român” este numit, în perioada acestuia, „ofi ciosul trădătorului Vasile Mangra din Sibiu”. Ţin să remarc că Teodor V. Păcăţian în anii cât a condus „Telegraful Român” (4/17 ianuarie 1901 - 5/18 decembrie 1917), a fost condamnat de patru ori pentru articolele publicate în „Telegraful Român”, cu închisoare, amenzi în bani şi plata cheltuielilor de judecată, însă „nimic n-a putut să-i clatine demnitatea şi patriotismul fi erbinte de care era însufl eţit”. Dar noul mitropolit nu avea nevoie de un asemenea redactor. De ce? Pentru că alegerea sa ca mitropolit s-a realizat cu sprijinul protectorului său politic - Ştefan Tisza, fi ul fostului prim-ministru al guvernului maghiar pe timpul lui Ioan Slavici, Kalman Tisza. Viitorul mitropolit, în anul 1910, a candidat pentru un loc de deputat în Parlamentul din Budapesta, cu program guvernamental din partea Partidului Naţional al Muncii condus de Tisza Istvan, partid care milita pentru împăcarea naţionalităţilor din Ungaria, fi reşte cu drepturi mai largi pentru naţiunea maghiară. Dar, iată ce ne relatează istoricul Mircea Păcurariu despre alegerea acestuia ca mitropolit, în anul 1916: „Guvernul de la Budapesta, condus de Tisza Istvan, înverşunat duşman al minorităţilor, are nevoie de un om de încredere în fruntea bisericii ortodoxe din Transilvania. Deşi Statutul Organic prevedea că alegerea unui nou ierarh să se facă în cel mult trei luni de la vacantare, acest termen s-a prelungit la o jumătate de an, până în august 1916. Dar în acest timp, s-au făcut alegeri pentru Congresul Naţional Bisericesc electoral, cu acest prilej, notarii, pretorii şi prefecţii au intervenit deschis şi brutal în alegerea de deputaţi mai ales mireni, recrutaţi dintre funcţionarii de stat care nu cunoşteau problemele bisericeşti. Episcopul Miron Cristea de la Caransebeş a cerut să fi e convocat Consistoriul mitropolitan, pentru a protesta împotriva acestei încălcări fl agrante a Statutului Organic; alte proteste au fost înaintate direct pe adresa Congresului electoral. Totul a fost zadarnic: la 24 iulie / 6 august 1916 a fost ales ca mitropolit arhimandritul Vasile Mangra”.
Odată ales, mitropolitul Vasile Mangra, trebuind să-şi răsplătească patronul, a făcut numeroase declaraţii de loialitate care au stârnit pe bună dreptate revolta românilor. Iată ce-i scria lui Nicolae Iorga din Craiova, la 31 iulie 1916, avocatul G. Mil. Demetrescu: „Cred că aţi citit şi D-voastră în ziar declaraţiile de loialism unguresc pe care noul ales al Contelui Tisza ca mitropolit al românilor din Ardeal le face cu privire la România şi cultura românească. Vicarul Episcopal Mangra, acum ales mitropolit, are îndrăzneala să spună că poporul românesc este un popor cu o cultură inferioară celei ungureşti şi în asemenea caz un astfel de popor nu poate aspira la cucerirea unui popor care are o cultură mult superioară, cum este cazul acelui maghiar. Pare că ar fi aici vorba să cucerim pe unguri, iar nu să ne apropiem pe fraţii noştri de acelaşi neam şi lege. Dar nu aceasta vreau să vă reamintesc aici. Ci, neruşinarea cea mare a acestui pseudoromân care îşi bate astfel joc de cultura românească şi de limba sa natală uitând tot trecutul şi renegându- şi toată fi inţa sa...”. (va urma)