CINE ARE „ORBUL GĂINILOR”?

Fără îndoială, România de azi se află într-o mare suferinţă. Suferă de griji, suferă de lipsuri, dar, mai ales, suferă din cauza miopiei puternicilor zilei, a celor cu pâinea şi cuţitul puterii care-i orbeşte, printr-o diabolică satisfacţie personală, refuzând să coboare, măcar din când în când, privirea spre cei care au trudit în ţara asta şi i-au votat să ajungă ei mari. În acest „capitalism estic” al Absurdustanului de azi, în acest eşec al originalei democraţii româneşti, îi doare drept în cot pe ei de suferinţele unui neam de care s-au îndepărtat, tot mai mult, căţărându-se în scaunele înalte ale puterii ameţitoare. Surzi şi orbi rămân, toţi, odată ajunşi acolo, în aerul înălţimilor unui „capitalism după ureche”. România de azi, din punct de vedere economic - o spunea şi preşedintele Traian Băsescu -, trăieşte din „cârpeli” zilnice, precum o haină veche. Tai de la poale şi pui la mâneci. Până ce crapă toată în bucăţi! Iar domnul Boc, „omul cu coasa”, şi ai lui, se fac, tocmai acum, că plouă. În timp ce bogaţii sunt tot mai bogaţi, ciocoii ăştia, noii Dinu Păturică, ne sfi dează, fără pic de ruşine, cu averile lor furate după 1989.
Am fost întrebat, cu ceva timp în urmă: „Ce să vadă şi ce să audă ei?”. Multe! În primul rând, să vadă şi să simtă cuiul acesta sâcâitor din talpa românului, zilnic umilit şi batjocorit în diferite feluri, în varii momente! De pildă, greva spontană de la RATB! Cât de „spontană” s-a dovedit ea, tocmai de 1 aprilie, când ei, şoferii din transportul de suprafaţă, au tras pe dreapta, se ştie - şi încă prea bine -, tocmai în Joia Deniilor din Săptămâna Patimilor de dinaintea Sfintei Sărbători a Paştilor. Nu ei sunt cei mai necăjiţi! Se va spune că suntem într-o democraţie. Să fim serioşi. Asta-i reala democraţie? La mijloc era o diversiune. O spunea, ceva mai ferit, chiar primarul general al Capitalei, domnul Sorin Oprescu. Blagoslovelile din partea celor care nu au mai ajuns, la timp, unii chiar deloc, la serviciu le-aţi auzit. Şi le meritau inşi cu salarii bune într-o Românie cu un milion de şomeri la ora actuală!
Ce ar mai putea să audă şi să vadă puternicii clipei? De pildă, averile marilor profi tori ai evenimentelor decembriste şi postdecembriste, crescute, precum voinicul din poveste, într- un an cât altele în zece! Afaceri de gaşcă, ale unor grupuri de interese! Te şi miri cum, pentru aceşti hârciogi postdecembrişti, lacomi şi călcători de legi, n-a sosit încă şi timpul de a fi aşezaţi „sub zgomot de cătuşe”! Azi se fac arestări doar de dragul spectacolului! Finalizările unor dosare penale sunt prea bine cunoscute!
Şi ce ar mai putea, dar refuză, să mai vadă şi să audă? Că, în plină criză, după ce premierul Emil Boc trâmbiţa, din fotoliul primului ministru, că s-a terminat cu bonusurile, cu primele nesimţite şi cu sporurile aiurite (pentru confi denţialitate, zâmbet, întoarceri din concediu, fax, penibilitate etc.), chiar domnul Vasile Blaga decreta că, la Ministerul Internelor, se va plăti al 13-lea salariu! Bineînţeles, în aprilie! Ce să mai înţelegi? Ce înseamnă, oare, asta? Sfi dare! Într-o vreme a preocupărilor mahărilor de a ne „omorî sârguincios”, în care tupeul îmbuibaţilor devine „specifi c românesc”, când salariile şi pensiile românilor scad, ei continuă, nestingheriţi, să-şi facă mendrele, acordând, pe vreme de criză, stimulente pentru privilegiaţi. Se confi rmă gluma amară a unui literat: „Trăim o epocă formidabilă!”, închişi în acest zilnic „vagon al vieţii şi al morţii”. Au tras ei, oare, cu ochiul spre vecinii unguri, bulgari, spre cehi şi slovaci, care şi-au diminuat cu 10-15 la sută câştigurile? Sigur că nu!
Aşadar, ce ar mai fi trebuit să audă şi să vadă ei? De exemplu, recenta, scandaloasa afacere de familie, plecând chiar din fi eful prezidenţial. Prin „mişcarea ezoterică românească” a celebrului Eliodor Manolea (acreditat cu „patentul” imbecilităţii numite „fl acăra violet”), Bogdănel, şeful unei fi rme de brokeraj, viitor ginere care va intra în familia prezidenţială, a fost trimis la Paris, să reprezinte România cu rang diplomatic. Să vezi, să auzi şi să nu crezi! „Logica” acestui abuz, în hăţişul machiaverlâcurilor, este cunoscută! Mai altfel, mai şmechereşte spus, formula este simplă, uşor de anticipat: „EBA la Bruxelles, SIDA (aşa i se spune!) la Paris! Criterii? Competenţă? Să fi m serioşi! Singur la concurs, preferatul şi privilegiatul ministrului Videanu, „regele marmurei” din România, n-a avut probleme. Reuşită sigură! Detaliile nu mai contează. Cum, absolut deloc, nu mai contează ce zice, ce crede acest popor. Adică, ce spun românii! Domnul Traian Băsescu, mânat de acel sentiment al puterii absolute, a decis: viitorul ginere să fi e aproape de fi ica Elena, europarlamentar. Şi aşa s-a făcut! S-a mai dovedit o dată, dacă mai era nevoie, „cum trăiesc unii, azi, în România tuturor posibilităţilor”, în raiul privilegiaţilor! Şi când te gândeşti ce argumente absurde au mai putut fi invocate! Că băiatu- i de familie bună, că frecventează lumea ajunşilor, a îmbogăţiţilor peste noapte! Că totul a fost cât se poate de imoral, de ilegal, nu mai contează! Şi când te gândeşti cât de greu le este unor fi i de ţărani, de muncitori, de intelectuali, care şi-au tocit coatele pe băncile şcolii şi ale universităţii, din rândurile copiilor deştepţi, pregătiţi, cu doctorate luate, să răzbească prin această lume plină de rechini şi de şacali postdecembrişti! Lor greu le este, uneori, nu să ajungă la Paris, ci măcar să obţină un post la Ototoaia din Deal. Se vorbeşte că şi fi ul fostului ministru Pogea, ca orice odraslă de bani gata, ar fi reuşit să acceadă în funcţii în străinătate, cam tot pe aceleaşi căi, pe aceleaşi criterii, prin aceleaşi metode. Rude! Rude! Rude! Acolo unde, din banii statului, salariile sunt mai mari. Fiecare cu dinastia lui „de relaţionare”. Nu poţi să nu te întrebi: care-i deosebirea între „prinţul” Ceauşescu, şcolit, totuşi, la Oxford, şi studiile unor prinţişori şi prinţese de azi? Ce ar mai fi fost bine să ajungă la urechile mai-marilor zilei? Că Poliţia are un „plan de amenzi” şi de ridicare a unui anumit număr de permise! Informaţia provine tocmai din interiorul… Internelor! Sau domnul ministru Blaga încă n-a aflat? În funcţie de numărul de amenzi aplicate, poliţiştii sunt premiaţi! Nu prevenirea, preîntâmpinarea unor încălcări ale regulilor de circulaţie contează, ci pânda şi pedepsirea păcătosului! Context în care unii au interesul doar să aplice cât mai multe şi substanţiale amenzi. Aflăm o bizarerie, o bazaconie greu de înţeles şi de acceptat. Cică, la Parlament, a fost depus un proiect de lege conform căruia sancţiunile să fi e aplicate în funcţie de veniturile celui afl at în confl ict cu prevederile legale. O tâmpenie! O clară discriminare! Contravenţii identice, sancţiuni diferite! Cum vine asta? Legea e lege pentru toţi. De toţi cei implicaţi în trafi c ea trebuie respectată!
Ce ar mai fi nevoie să vadă şi să audă ei? Noua lege a învăţământului, cu prevederi de-a dreptul periculoase pentru viitorul şcolii româneşti, se pare că nu-i prea interesează. Şi de ce i-ar mai interesa, când tocmai preşedintele României, care ar trebui să fi e model, se laudă, la o festivitate de deschidere a anului şcolar, că el mai chiulea, fuma şi că n-a fost un elev eminent, iar şcoala românească de azi ar da doar „idioţi”?!? Apoi, chiar să nu fi fost ei atenţi la jubilaţiile lui Marko Bela, vicepremierul României, dar şi lider al UDMR, când afi rmă, referitor la problema în discuţie, că el susţine toate articolele din lege? Păi, cum să nu le susţină, dacă ea e plină de privilegii pentru minoritatea maghiară, şi nu de drepturi doar, cum s-ar cuveni? Pe calea de la superlativ la colaps, şcoala românească, prin fl agranta încălcare a autonomiei universitare, prin predarea Istoriei şi a Geografi ei României în limba maghiară, prin abandonarea cercetării, ajunsă (cu fonduri de cinci ori mai mici, pentru a putea funcţiona!) în faliment, are, la orizont, un viitor sumbru.
Ce refuză să mai vadă şi să mai audă mai-marii clipei? Ce s-a întâmplat la Craiova şi prin alte părţi ale României! Un băiat de bani gata, o progenitură postdecembristă de ciocoi ai vremurilor noi, îl bumbăceşte în bătaie pe un bătrânel ieşit cu nepoţica la plimbare, deoarece acesta făcea paşii prea mici pe o trecere de pietoni, adică pe spaţiul pe care trecătorul este stăpân! Cică i-ar fi încurcat maşina lui bengoasă, ultimul răcnet! Îl bate măr, până ce îl lasă lat. Iar bătrânul moare a doua zi de Paşte! Cam multe se petrec pe la Craiova, raiul mafi oţilor şi al celor fără de lege! Un grăbit bucureştean, furios că aşteaptă prea mult la stop, scoate pistolul şi trage în culoarea roşie. Mare-i grădina Ta, Doamne! Prea mulţi îşi dau cu lopeţile în cap, de la o vreme încoace, pe aceste meleaguri mioritice, prea mulţi îşi fac dreptate cu pumnul. Un elev este zdrobit în bătaie de alţi trei colegi. Cam des comportamentul huliganilor se mută de pe stadion în stradă! Violenţa a ajuns şi în mediul politicienilor de azi. Politica de mahala este, şi ea, o urmare a noului stil impus de Traian Băsescu pitbulilor din „noua generaţie”. Şi nu-i, deloc, de mirare, când, pe la noi, una se spune şi cu totul alta se face!
Cam surzi şi orbi au rămas ei şi în faţa deciziei medicilor de familie, care, tot în ajunul Paştilor, ca să simtă românul cât mai amarnic, au lovit şi ei, refuzând să elibereze reţete compensate şi gratuite, precum şi certifi cate medicale. Ce au făcut ei este - o spune şi ministrul Sănătăţii - un atentat la sănătatea pacienţilor! Grevele de acest fel, precum şi cea a profesorilor din Buzău, sunt, uneori, „molipsitoare” şi pot avea un efect devastator! Lunea trecută, din cauză că nu li s-a dat sporul „pentru confi - denţialitate” (ce inepţie!), la o creşă din Bucureşti angajatele (salariatele statului) au refuzat să mai primească, în urma unui protest spontan, copiii. Oare cu ce sunt vinovaţi copilaşii şi părinţii lor? Unde se va ajunge, astfel, în România? „Trăim într-o ţară liberă!” - exclama unul dintre bătrânii care leşina prin faţa vitrinelor pline cu bunătăţi. Suntem liberi. „Suntem liberi chiar să murim!”
N-aş dori, în ruptul capului, să fi u greşit înţeles. N-am fost, nu sunt şi nu voi fi vreodată avocatul lui Emil Boc sau al lui Traian Băsescu. Dar uneori prea avem impresia că unii români (cu salarii bune şi foarte bune!) pretind cam invers proporţional faţă de cât muncesc. Motiv să ne amintim de cuvintele celebre ale fostului preşedinte american J. F. Kennedy: „Înainte de a te întreba ce a făcut ţara pentru tine, întreabă- te ce ai făcut tu pentru ea!”. Din păcate, fel şi fel de „sturlubatici barosani”, care din şpăgi şi peşcheşuri şi-au făcut un ideal în ţara surzilor şi a orbilor, prin care impresia dominantă este că dreptatea a murit, confundă România cu Burkina Fasso!