Cine ne înjură?

Curioşi să mai aflăm ce preocupări mai are, în ultima vreme, presa de limbă maghiară din judeţele Harghita şi Covasna, am apelat la un documentar al domnului Ioan Lăcătuşu, preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi la traducerile redate în săptămânalul „Condeiul ardelean”. Nimic nou sub soare! Presa de limbă maghiară, abil dirijată, face ce ştie ea să facă din 1990 încoace. Ziariştii maghiari din zonă, zeloşi „avocaţi” şi propovăduitori ai autonomiei aşa-zisului ţinut secuiesc, îi dau înainte cu aceleaşi „discriminări”, cu „marginalizări”, cu „lipsa învăţământului în limba maghiară”, mai ales în cel superior, dorind universitate de stat, pe banii românilor, cu „politica de asimilare”, cu „purifi carea etnică a Pământului Secuiesc”. Nu au obosit şi continuă, prin revoltătoare falsuri şi denaturări, cu toate aceste stupidităţi! Nu se plictisesc de atâta falsifi care a realităţii, de atâta minciună?! Vă mai amintiţi? Au început cu indicatoarele bilingve (la Târgu-Mureş, de pe vremea primarului Fodor Imre!), ajungând azi la predarea Geografi ei şi a Istoriei României în limba maghiară în şcolile cu învăţământ unguresc, la retrocedări (ilegale, de cele mai multe ori!) de pământ şi păduri prin Ardeal, culminând cu adunări ale autoguvernărilor, ale aleşilor locali, prin care cer autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Tot mai frecvent, în presa de limbă maghiară din cele două judeţe, au fost vehiculate sintagmele „Pământ secuiesc”, „Popor secuiesc” (după modelul „popor basc”). Organizaţii (unele împărtăşind ideile neonaziste ale „Gărzii Maghiare”, desfi inţată şi interzisă în Ungaria, şi ale formaţiunii politice „Jobbik”), precum HVIM (Mişcarea de Tineret din cele 64 de Comitate), EMI (Tinerii Maghiari din Transilvania), Consiliul pentru Tineret din Trei Scaune, Consiliul Naţional Secuiesc (susţinut de Solyom Laszlo, preşedintele Ungariei, un înfocat adept al autonomiei teritoriale pe criterii etnice), Societatea „Trianon” şi multe altele, benefi ciind de implicarea „bisericilor istorice”, au promovat şi susţin tensiunile iredentiste, întreţinând relaţiile încordate între românii şi maghiarii din zonă. Promovarea imaginii lui Wass Albert, criminal de război, judecat şi condamnat la moarte în contumacie, vinovat pentru uciderea, în toamna anului 1940, a românilor din Mureşenii de Câmpie şi Sucutard, „comemorările istorice” (de pildă, 15 martie, 4 iunie, 20 august - Ziua Sfântului Ştefan, 6 octombrie, 23 noiembrie - Revoluţia din Ungaria din 1956). Promovarea ostentativă a simbolisticii secuieşti (drapele, steme, imn, ştampile), ideea ţinutului secuiesc ca regiune distinctă de restul României, a „Ţării-Mamă” interioare, considerarea maghiarilor din afara ţinutului secuiesc a fi „diaspora”, atacarea României şi a Constituţiei ei, „învinuirile” de „expansiune” şi de „modifi care artifi cială a structurii etnice a zonei” ar fi doar câteva teme predilecte pentru paginile ziarelor maghiare din Harghita şi Covasna, din 1990 încoace. Nu o dată felicitată pentru modul european în care a rezolvat problema minorităţilor, România este acuzată, alături de Serbia şi Slovacia, de „încălcarea celor mai elementare drepturi”!
Publicaţii precum „Haromszek” („Trei Scaune”), „Szekely Hirmondo” („Mesagerul secuiesc”), cu impact extins în rândul comunităţii maghiare, au excelat prin susţinerea extremei drepte ungare (ne referim la „Garda Maghiară” şi la puiul ei - „Jobbik”), militând pentru modifi carea Constituţiei României, retrasarea graniţelor Trianonului, culminând cu acuzarea românilor din Braşov că ar ocupa Covasna prin cumpărarea de locuinţe în municipiul-reşedinţă de judeţ, Sfântu-Gheorghe. În aceste publicaţii au apărut şi apelurile pentru arborarea drapelului secuiesc alături de cel al Ungariei, precum şi reluarea ambiţiei popii Tokes Laszlo, prin îndemnul: „Şansa promovării autonomiei este la Bruxelles!”. Acolo unde, azi, el este, în pofi da tuturor isprăvilor lui din viaţa personală şi cea publică, vicepreşedinte al Parlamentului Europei!
„Tortenelmi magazin” („Magazin istoric”), cu largă răspândire în Sălaj, Bihor, Alba, Arad, Bistriţa- Năsăud, Hunedoara, Maramureş, Sibiu, Timiş şi în Ungaria, şi-a făcut un obicei prost din falsifi carea grosolană a istoriei, privind „românizarea secuilor”, „revizuirea hotarelor”, autonomia teritorială după „modelele” Tirolul de Sud şi Găgăuzia, năzbâtii ale unor bazdacoşi cu capetele înfi erbântate de palincă din conuri de brad. „Videkunk” („Regiunea noastră”), cu răspândire în Scaunul Brăduţ-Micloşoara, avându-l printre semnatari pe Patrubany Miklos, preşedintele Uniunii Mondiale a Maghiarilor (care, punându-şi un „y” la coada numelui, vrea să fi e uitat adevărul că-i urmaşul unor înaintemergători români!), cultivă organizaţii radicale şi persoane din „Ordinul Vitejilor”, înfi inţat de Horthy Miklos, infl uenţat de Hitler. „Erdovidek” („Ţinutul Pădurilor”), publicaţie adeptă a poziţiilor organizaţiilor radicale din zonă, „Szekely ujsag” („Ziarul secuiesc”), „Europai ido” („Timp european”) îşi dau şi ele, spectaculos, în petic. Colaborarea cu Raffay Erno, chemat să mai toarne ceva otravă, că nu ar fi şi aşa destulă, şi o canistră cu benzină pe focul mocnit al relaţiilor interetnice româno-maghiare, este evidentă.
Prin ce se remarcă „Europai ido”? Înainte de toate, printr-o orientare de sorginte naţional-extremistă. România este „o trădătoare de-a lungul istoriei”, deoarece „şi-a trădat, de şase ori, şi aliaţii în 60 de ani”, şi o „colonizatoare în Transilvania”. Prioritatea priorităţilor ar fi „revizuirea Tratatului de la Trianon”, chemând, pentru 4 iunie, la mitingul de la Versailles, sub ţâpuriturile: „Dreptate Ungariei!”, „Dreptate Europei!”. Cică, „nedreptatea făcută Ungariei nu poate fi iertată şi uitată!”. Oare, noi putem, cumva, uita uciderea, la 1848-1849, a peste 40.000 de români, arderea a 300 de sate, biserici şi mănăstiri, apoi crimele oribile de la Ip, Trăsnea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Moisei, Sărmaşu etc., din timpul Dictatului de la Viena? Ţările succesoare sunt acuzate că „n-au respectat drepturile maghiarilor” din „teritoriile ocupate”! Aşa că singura soluţie este (acum, în secolul 21 şi în mileniul trei!) „modifi carea graniţelor şi unifi carea tuturor maghiarilor din Bazinul Carpatic într-o singură ţară”! Pasărea revizionistă mălai visează! Să mai amintim de acel material cu caracter rasist, apărut în paginile publicaţiei? Doriţi o pildă? V-o oferim. „Mafi a evreiască rusă - scrie acolo, negru pe alb - este de o mie de ori mai mare şi mai brutală decât cea italiană!” Tot acolo se scria despre „mistifi carea Holocaustului”, se solicită preşedintelui israelian, Shimon Peres, să-şi retragă afi rmaţia: „Israelul a cumpărat Ungaria!”.
Susţinerile autonomist-separatiste, autoguvernarea în numele „dreptăţii istorice”, apărarea „celui mai tânăr stat european, Kosovo” şi furia pe statele care refuză recunoaşterea provinciei separatiste albaneze: Serbia, Rusia, Spania, Slovacia (România este omisă), „exproprierea” şi „militarizarea oraşului Sfântu-Gheorghe”, aducerea tunului lui Gabor Aron (cu largul sprijin al ministrului Kelemen Hunor!) de la Muzeul de Istorie din Bucureşti, poziţiile antiromâneşti ale unor Antal Arpad (primarul de Sfântu-Gheorghe) şi Tamas Sandor (preşedintele Consiliului Judeţean Covasna), promovarea unor mărci sub formula „Produs pe pământ secuiesc”, sintagme precum „colonizarea românilor pe pământ secuiesc”, „militarizarea forţată în zonă”, ofi cializarea limbii maghiare, retrocedările pământurilor şi a mii de hectare de pădure, expresia „epurare etnică”, toate sunt „specialităţi” la ordinea zilei în paginile publicaţiilor din judeţele Harghita şi Covasna. Iată ce afi rmă, de pildă, Kadar Gyula, la 18 mai 2010, invocând absurdităţi şi falsuri istorice: „Opinia mea este, în continuare, aceea că nu este permis ca Andrei Şaguna să fi e glorifi cat în oraşul Sfântu-Gheorghe, nu este permis ca străzile şi pieţele publice să-i poarte numele...”. Deci, nu! Nu-i permis! - zice pitarăul. Asta, în România, în anul 2010, nu pe vremea Dictatului de la Viena! Dacă o stradă poartă numele lui Şaguna, ei sunt „cetăţeni de rangul doi”. Cică, sunt „umiliţi”. Aşadar, de ce să nu dorească ei, secuii, autonomie teritorială?
Şi nimeni nu aude. Nimeni nu vede! Surzi şi orbi sunt guvernanţii români. Iar consecinţele sunt destul de uşor de intuit. Sunt necesare o revenire la normalitate şi o rapidă coborâre a autorităţilor cu picioarele pe pământ. Până nu-i prea târziu!