Cine s-a speriat de colţii Lupoaicei latine din Topliţa?


Autor: 

Ilie Şandru

Topliţa s-a schimbat radical în ultima vreme, în mod deosebit în ultimii doi ani, de când inginerul Stelu Platon a fost ales primar. După finalizarea lucrărilor la impunătorul edifi ciu, început încă prin anii ’80, devenit acum un adevărat palat culturaladministrativ, în care şi-au găsit locul mai multe instituţii - Primăria, Biblioteca, Casa de Cultură, cu o sală de spectacole având 500 de locuri etc. - (foto), era nevoie şi de o amenajare corespunzătoare a zonei centrale a oraşului. Acest lucru s-a realizat în cadrul planului de amenajare urbanistică a acestei zone, care a cuprins şi modernizarea parcului, reamplasarea busturilor lui Mihai Eminescu, Nicolae Bălcescu şi Patriarhului Miron Cristea, amplasarea pe esplanada din faţa clădirii a monumentului ,,Lupa Capitolina”, reamenajarea spaţiilor verzi, cu o fântână arteziană etc..
Toate aceste amenajări urbanistice au fost executate în prima jumătate a anului curent, ele fiind finalizate cu ocazia Zilelor Topliţene şi a celei de-a XIII-a ediţii a Zilelor Miron Cristea, din perioada 18-20 iulie. Cu aceeaşi ocazie a fost dezvelit şi sfinţit monumentul ,,Lupa Capitolina”, simbolul etern al latinităţii poporului român.
Numai că amplasarea acestui monument-simbol al latinităţii românilor, la Topliţa, chiar dacă acesta este singurul oraş harghitean în care marea majoritate a populaţiei este de etnie română, nu a prea fost pe placul mai marilor judeţului. Urmarea a fost că, la puţină vreme după dezvelirea şi sfi nţirea monumentului, Primăria municipiului Topliţa a fost somată să prezinte de urgenţă documentele privitoare la acesta: avizul pentru concepţia artistică a monumentului de for public, autorizaţia de construcţie şi certifi catul de urbanism.
Primăria Topliţa s-a conformat şi prin adresa cu nr. 8.428, din 04.08.2010, a comunicat: Certifi - catul de Urbanism cu nr. 98/2009 şi Autorizaţia de Construire cu nr. 70/2009. Cât priveşte Avizul pentru concepţia artistică a monumentului de for public s-a precizat că din Legea nr. 120/2006, art. 5, „nu rezultă explicit că acest obiectiv, reprezentând ,,explanadă” face parte din categoria ,,for public”, iar amenajarea acesteia nu constituie o zonă de protecţie cu lucrări de artă plastică sau monumentală cu caracter comemorativ, decorativ sau de semnal. Nefăcând parte din categoria de for public, defi nit în aceeaşi lege (art. 2) şi ţinând cont pe teritoriul administrativ al României mai există cel puţin 20 de exemplare de statui asemănătoare, am considerat că aceasta nu este unicat, motiv pentru care nu am solicitat avizul la care dvs. faceţi referire”.
În continuarea adresei respective se mai precizează faptul că reprezentanţii Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Harghita au fost prezenţi la Topliţa, în perioada în care s-au executat lucrările de amenajare mai sus menţionate, fără însă „să ni se atragă atenţia în legătură cu obligativitatea existenţei avizului pentru statuie, chiar dacă aceasta nu este un unicat”. De asemenea, respectiva direcţie, cu alte ocazii, „ne-a ignorat ca instituţie publică administrativ- teritorială, aşa cum este cazul sitului arheologic din Pârâul Baicăului, despre care am afl at prin internet…”.
Sigur, legile trebuie respectate de către toţi cetăţenii şi de către toate instituţiile publice din România. Ceea ce intrigă în situaţia mai sus arătată este graba cu care organele de specialitate judeţene s-au sesizat în privinţa respectării legalităţii. Nu este deloc exclus ca această grabă să fi fost determinată de sesizarea unor lideri locali ai comunităţii maghiare, supăraţi probabil şi de faptul că asociaţiile culturale româneşti din Topliţa au deschis o acţiune juridică împotriva prevederilor neconstituţionale şi antiromâneşti cuprinse în Statutul Societăţii Culturale „Dr. Urmanczy Nandor”, chiar patronul spiritual al acesteia fi ind unul dintre cei mai aprigi luptători împotriva Păcii de la Trianon, în calitate de preşedinte al unei asociaţii revizioniste din Budapesta, în perioada interbelică.
Revenind la obiectul articolului de faţă, nu putem să nu observăm că, din păcate, nu în toate ocaziile de amplasare a unor alte monumente în judeţul Harghita s-a manifestat aceeaşi hărnicie şi intransigenţă în acţiunea de respectare a prevederilor legale. Din multele situaţii de acest fel, ne vom referi doar la câteva. Astfel, la 15 martie 2000, în Piaţa Marton Aron, din centrul municipiului Odorheiu-Secuiesc, a fost reinstalat şi dezvelit monumentul „Secuiul de Fier”, monument cu o vizibilă simbolistică a propagandei de război, dar şi cu conotaţii antiromâneşti, naţionaliste şi iredentiste maghiare. Monumentul este opera profesorului Szaba Janos, de la Liceul „Pallo Imre”, din Odorheiu-Secuiesc, realizat după unele fotografi i de epocă. Iniţial, monumentul respectiv a fost dezvelit la data de 8 decembrie 1917, de către autorităţile austro-ungare, în onoarea Regimentului secuiesc nr. 82, infanterie. Acesta a fost dezafectat de către Armata Română la data de 19 decembrie 1919, odată cu instalarea administraţiei româneşti în Ardeal.
Reinstalarea şi dezvelirea lui, în anul 2000, s-a făcut cu un ceremonial deosebit, în prezenţa unor înalţi demnitari unguri din Budapesta şi a unor membri din conducerea FIDESZ. Evenimentul a fost deosebit de favorabil comentat de presa maghiară din ţară şi din Ungaria, cu aprecieri deosebite la adresa Fundaţiei „Pro Odorhei” şi a preşedintelui ei, Szasz Jeno, care a susţinut fi nanciar lucrarea.
În acest caz, ţinându-se seama că monumentul respectiv este o lucrare unică, acesta se încadrează în obligaţia de a se solicita Avizul „pentru plastica arhitecturală a monumentului de for public”. Consiliul Local din Odorheiu-Secuiesc avea obligaţia să ceară acest aviz de la Comisia Naţională a Monumentelor şi Siturilor Istorice, iar Inspectoratul de Stat în Construcţii al judeţului Harghita avea obligaţia să dispună oprirea lucrărilor până la intrarea în legalitate, ori chiar desfi inţarea monumentului, ceea ce nu s-a întâmplat.
Tot în Odorheiu-Secuiesc, în „Parcul memorial”, a fost inaugurat, în anul 2004, complexul statuar reprezentând 13 personalităţi emblematice ale poporului maghiar: regele Csaba, sfântul Ladislau, Hunyadi Laszlo, Bathory Istvan, Bethlen Gabor, Rakoczi Ferenc al II-lea, Frater Gyorgy, Wesselenyi Miklos, Bethlen Istvan, Nyiro Jozsef, Kos Karoly, Bem Jozsef şi bustul nenominalizat, denumit „Secuiul pribeag”, identifi cat a fi bustul criminalului de război Wass Albert, fapt ce cade sub incidenţa legii (OUG nr. 31/13.03.2002). S-au comis atunci o serie de ilegalităţi, între care şi eliberarea unei Autorizaţii de Construire, de către primarul Szasz Jeno, pentru „Parcul memorial”, cu toate că acesta se află amplasat în perimetrul Bisericii Franciscane, monument istoric (vezi Anexa la Ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor nr. 2.314, poziţiile 525 şi 526, din Lista Monumentelor Istorice, 2004), condiţie în care respectiva autorizaţie trebuia eliberată de către preşedintele Consiliului Judeţean. Dar şi în acest caz, Inspectoratul de Stat în Construcţii s-a eschivat de a lua măsuri pentru intrarea în legalitate, chiar şi după ce acesta a fost sesizat de către Asociaţia Judeţeană Mureş a „Cultului Eroilor”. Aceeaşi atitudine a manifestat-o şi Judecătoria Locală Odorheiu-Secuiesc, în urma plângerii penale depusă de asociaţia mai sus amintită, care a soluţionat cauza abia în 2010, fără însă a clarifi ca aspectele sesizate privitoare la amplasarea „Parcului memorial” într-o zonă de protecţie a unui monument istoric.
În sfârşit, în 2010, cu ocazia comemorării împlinirii a 90 de ani de la ,,rana istorică a maghiarimii”, respectiv semnarea Tratatului de la Trianon, din iniţiativa primarului comunei Lupeni, Matyas Albert, şi a preşedintelui Partidului Civic Maghiar, Szasz Jeno, s-a inaugurat un monument comemorativ, constituit dintr-o cruce sculptată în lemn şi o coroană de fier, amplasate pe un soclu de piatră. Întreaga operă urmează să-şi găsească loc în grădina Bisericii Romano-Catolice din Lupeni, în apropierea monumentului dedicat scriitorului Tamasi Aron (Cuprins în Lista Monumentelor Istorice, la poziţia HR-IV-m-B-13023). De altfel, în spaţiul respectiv mai sunt amplasate şi alte asemenea monumente cu caracter iredentist şi revizionist, între care: stâlpul milenar, amplasat în anul 2000, cu ocazia aniversării a o mie de ani de la formarea statului maghiar, precum şi un ansamblu de 13 troiţe din lemn, ridicate în memoria celor 13 „generali unguri” ucişi în 1849, la Arad.
Pentru toate acestea era nevoie de Avizul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional privind plastica artistică a unor monumente de for public. Pentru a nu fi nevoiţi să ceară avizele necesare, toate cele de mai sus au fost incluse în categoria „mobilier urban”, chiar dacă se află într-o zonă rurală, ocolindu-se în acest fel respectarea legii.
Ţinând seama de toate acestea, ne întrebăm dacă nu cumva organele abilitate la care am făcut referire ar trebui să opereze cu aceleaşi unităţi de măsură în situaţiile arătate? Dacă nu ar fi fost cazul să manifeste aceeaşi rigurozitate, aceeaşi scrupulozitate pentru respectarea legii şi în situaţiile de la Odorheiu-Secuiesc şi Lupeni, aşa cum au procedat în situaţia de la Topliţa? Se vede însă treaba că Lupoaica latină de aici îşi arată prea ameninţător colţii spre cei care vor neapărat să agite spirite şi să împrăştie sămânţa discriminării faţă de românii inferiori numeric într-o zonă geografi că a României în care autonomia secuiască vrea să-şi arate ea colţii faţă de ei. După cum acelaşi lucru îl face mereu faţă de „puterea română de ocupaţie”!

Categorie: