„Clepsidra vieţii”, de Mihai Horga

Ne-am cunoscut, în pragul primăverii anului 2009, la o manifestaţie ştiinţifi că, dar şi de sufl et a celor din zona Romanului - cea de-a XIII-a ediţie a zilelor „Mitropolit Visarion Puiu” - când s-au aniversat 130 de ani de la naşterea marelui ierarh şi s-au comemorat 45 de ani de la trecerea sa la cele veşnice.
După susţinerea cuvântului meu privind atitudinea contestatară faţă de regimul politic şi religios din perioada interbelică şi actualitatea scrierilor mitropolitului, m-a reţinut pentru câteva clipe, cu modestia şi politeţea caracteristică celor mai în vârstă, un domn care s-a recomandat, inginer Mihai Horga. Tema abordată de dânsul a constituit-o publicaţia regională „Condeiul ardelean”, pe care o difuzasem în preambulul sesiunii de comunicări ştiinţifi ce, şi mai cu seamă paginile dedicate de aceasta istoriei şi culturii naţionale. Convins fi ind de informaţiile prezentate, mi-a adresat în fi nal întrebarea, care cred că-l frământa de la începutul dialogului: oare-i posibil să public la „Condeiul”? Ştiind disponibilităţile redacţiei, l-am încurajat să trimită cu încredere creaţiile sale. În următoarea săptămână, directorul fondator, Doru Decebal Feldiorean, îmi arata încântat două poezii: „Moartea unui poet” şi „Roman 617”. Au fost publicate în numerele 112/6-12 martie şi 118/3-9 aprilie 2009. Colaborarea a continuat cu poeziile „Popor bogat, popor sărac”, publicată în numărul 133/24-30 iulie, şi excelenta poezie „Firul vieţii”, din numărul 136/11-17 septembrie 2009. Mai ştiam că a publicat în revista „Metalurgistul”, nr. 1/2009, poezia „Metalurgia cuvântului”, în care, cu modestie, fostul inginer metalurgist, se caracteriza astfel:

Nu sunt poet, nici nu cutez
În stihuri
Vorbele-mi aşez
Sunt metalurg, frământ metalul,
A-l modela mi-e idealul...

Topesc idei în creuzete
Născând
Scântei incandescente...

Învăţ cum
Să păstrez măsura Iubirii pentru poezie
Ca şi Pentru metalurgie!

Cunoscând aceste preocupări poetice, nu a fost o surpriză pentru mine, cât nici pentru prietenii săi, apariţia, în toamna târzie a anului 2009, la Editura „Miron Costin” din Roman, a volumului de poezii „Clepsidra vieţii”. Dar cine este inginerul şi autorul acestui volum de poezii, domnul Mihai Horga? S-a născut într-o familie, se pare după spusele bunicilor, de bejenari moţi, pe meleagurile moldovene, d-ai lui Horia şi Cloşca, la 7 octombrie 1941, în Iaşi. La sfârşitul celui de-al II-lea război mondial, familia sa, refugiată de 14 luni la Zlatna, judeţul Alba, revine la Iaşi, unde tânărul Mihai urmează cursurile elementare, conform reformei învăţământului din anul 1948. Studiile medii le va face la seral, după care urmează la zi facultatea de specialitate din cadrul Universităţii ieşene, pe care o absolvă în 1967. Este repartizat la marea uzină de laminate din municipiul Roman, loc în care îşi va găsi împlinirea profesională şi familială. Se căsătoreşte, în 1971, cu cea care îi va dărui o fetiţă, şi căreia peste ani îi va ura:

Mulţi Ani! Jumătate dulce şi gingaşă
Să-ţi calce pe urme fata drăgălaşă
Şi tot tinerică, veselă să fi i
Să ne-aduci în casă multe bucurii!
(Aniversare - 20 ani de căsătorie)

sau mai târziu, după ce a devenit bunică:

Oază a feminităţii, bulgăre de fericire,
Cu blândeţea-ţi legendară, nu ne saturi de uimire
Mamă bună şi bunică, în top pe locul întâi
Şi soţie dulce, dulce, ca dulceaţa de gutui...
…
La mulţi ani! Cu sănătate, să mai stai mult pe aice
Te iubim cu străşnicie, nu mai poţi scăpa de noi
Să-ţi dea Dumnezeu putere, te ferească de nevoi…
(Felicitare - Soţiei)

Talentul „versifi caţiei” l-a moştenit de la mama sa, după câte-mi mărturisea la scurt timp după apariţia volumului, fapt ce poate fi remarcat de cititor în scrisoarea mamei sale, unde sunt descrise în versuri greutăţile prin care a trecut familia în timpul războiului. În perioada studenţiei şi apoi cea a exercitării cu pasiune a profesiunii de metalurgist, talentul său s-a manifestat cu ocaziile unor sărbători familiale sau aniversări ale colegilor şi prietenilor, când compunea cu uşurinţă catrene sau poezii dedicate evenimentului. La rugămintea lor şi sub imboldul primelor succese publicistice, autorul şi-a revăzut poeziile scrise de-a lungul timpului, a dat la iveală noi creaţii şi a alcătuit o culegere care să-i marcheze personalitatea poetică. Comparând măiestria reputatului metalurgist cu poetica sa, autorul postfeţei volumului, Gheorghe A. M. Ciobanu, „eseist, publicist, enciclopedist, al cuvântului artist”, remarcă: „La fel de «laminate» sunt şi creaţiile sale, cu o simetrie repetabilă, purtătoare în ea de diversitate şi de echilibru, strecurând în noi senzaţia rară că «metalurgia» umană tinde să transforme lumea într-un admirabil cristal de existenţă. De aici şi harul poetului nostru, de a fi un «bard» al miezului metalic al planetei, prin care, astfel, putem fi inţa oriunde şi mereu, cu toţii, echilibraţi şi cu înţelepciune”.
Volumul format din 67 de astfel de «laminate», grupate în şapte capitole intitulate: Clepsidra vieţii; Metalurgia cuvintelor; Roman, cetate muşatină; Ecologie; Mă aude cineva?; Hei, inimioară; Oameni de seamă, „cuprinde şi alte trăiri omeneşti... fi e că zăboveşte la viaţa sa de familie, fi e la vatra părintească a oraşului său” sau la revolta sa, poetică, privind situaţia actuală a ţării şi a oamenilor ei:

Cu ţara asta ce-am făcut?
Puţini se-nbuibă şi mulţi mor
Şi-s mulţi cu prea puţin avut
Se-aşteaptă valul salvator!
....
Vai, ne vor blestema urmaşii
Că lor nimic nu le-am lăsat
Şi că aiurea ne-au fost paşii
Tot s-a distrus, tot s-a stricat...
(Starea Naţiunii)

sau

Suntem orfani de industrie
Micronul nu-l mai măsurăm
Mereu dispare-o meserie
Nu mai producem - cumpărăm !
....
Le-om cumpăra, dar cu ce plată?
De nu vom reuşi îndată
Economia s-o trezim
Români, istoria nu iartă!
Datori vânduţi n-am vrea să fi m...
(România - mai E sau UE?)

sau

Locuri de muncă, tot mai puţine,
Dar abundenţă de magazine.
Infl aţie mică şi preţuri mari,
Puţini lucrează, mulţi pensionari.
....
Mai trăim zile, cât o vrea Domnul,
Iar de păpică... ce-o tăiat Ciomu!
Şi pentru vremea care mai vineri
Putem spera oare «să trăim bine»?
(Economie de... viaţă)

Am selectat şi prezentat câteva dintre sutele de versuri ale metalurgului- poet Mihai Horga, pentru a vă trezi curiozitatea de a cunoaşte mai îndeaproape un demiurg al aşezării cu sens şi rimă a vorbelor românilor. Dat fi ind numărul redus de volume tipărite şi absenţa lor de pe piaţă, redacţia noastră va mai publica în viitor din creaţiile sale. În fi nal, ţin să-l felicit pe autor pentru creaţiile sale, aşteptând în viitor o nouă carte care să ne delecteze prin talentul de „versifi cator” şi varietatea temelor abordate. La mulţi ani, domnule Mihai Horga, şi la mai multe cărţi!

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“
(Nicolae Iorga)