Co-plata serviciilor medicale, o bătaie de joc la adresa pacienţilor

Ministrul Sănătăţii, Ion Bazac (foto), a declarat pentru massmedia română că de la 1 septembrie va introduce co-plata serviciilor medicale. S-au stabilit chiar primele variante de tarife care ar putea fi percepute pacienţilor atunci când va intra în vigoare sistemul de co-plată, dacă va intra: 5 lei consultaţie medic de familie, 10 lei consultaţie medic specialist, 100 de lei pentru 7 zile de spitalizare.
Este foarte bine că domnul ministru al Sănătăţii a mai găsit o bazac-onie, pardon, o nouă sursă de bani în sistemul sanitar românesc, dar mă întreb din ce vor face co-plata pensionarii, care constituie majoritatea celor care au nevoie de asistenţă medicală şi care cu greu, din pensiile de

mizerie, pot să-şi cumpere medicamentele necesare pentru supravieţuire, după ce-şi plătesc gazul şi întreţinerea şi coşul zilnic alimentar foarte sărăcăcios.
Se pune o întrebare: dacă pacientul are doar 100 de lei şi trebuie să aleagă între a se interna cu aceşti bani sau a cumpăra de mâncare copiilor, ce alege? Bineînţeles că alege hrana copiilor şi familiei sale şi vine la spital de urgenţă, în ultimul stadiu al bolii, când este foarte greu pentru noi, medicii, să-i redăm sănătatea sau chiar să-l salvăm de la moarte.
Se mai pune apoi şi o altă întrebare: dacă pacientul nu are deloc acei 100 de lei, este lăsat el să moară? Dacă da, înseamnă că începem să introducem eutanasierea pasivă în România?
Introducerea acestui sistem de co-plată nu va contribui la optimizarea sistemului de sănătate, ci la bulversarea lui, la angajarea de noi „economişti” care să învârtă banul. Şi aşa medicul a devenit „funcţionar”, iar asistenta medicală „statisticiană”, în timp ce consultaţia medicală scade din valoare, iar medicina se îndepărtează tot mai mult de pacient, acesta rămânând o foaie de observaţie cu un număr X între indicatori, hârtii şi raportări fără sens la CAS.
Ţara are nevoie de medicină profilactică, care, practic, nu se mai face deloc, de educaţie şi igienă sanitară, de săli de operaţie şi aparatură de înaltă performanţă, de medici bine plătiţi care să îşi utilizeze mintea şi sufletul cu pasiune şi dăruire în slujba bolnavului, fără să se gândească la ziua de mâine. Medicii adevăraţi nu vor fi niciodată de acord cu coplata serviciilor medicale în această perioadă de criză economică, când locurile de muncă sunt nesigure, când şomajul ia amploare în progresie geometrică, când sărăcia inundă ţara noastră, când sunt oameni care supravieţuiesc cu 100 de lei pe lună.