Comemorarea centenarului instalării în scaunul episcopal a Dr. Elie Miron Cristea

Cu aceste cuvinte l-a întâmpinat protopopul Ioan Lupaş, afl at în fruntea mulţimii de credincioşi în gara din Săliştea Sibiului, pe proaspătul Episcop al Caransebeşului, Dr. Elie Miron Cristea (foto dreapta), în drumul său spre străvechea cetate bănăţeană, drum ce s-a transformat într-un adevărat marş de triumf, fi ind salutat de mii şi mii de credincioşi, adunaţi în toate gările prin care urma să treacă trenul.
La data de 21 noiembrie 1909, asesorul consistorial de la Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei, cu sediul la Sibiu, fusese ales Episcop al Caransebeşului, după al treilea tur de scrutin, primele două fi ind infi rmate de către Guvernul maghiar din Budapesta. „Ziua de 21 noiembrie va fi şi va rămâne o zi epocală în istoria bisericii noastre din Ungaria şi Transilvania”, scria Nicolae Ivan, asesor consistorial, viitorul Episcop al Clujului.
Numai că şi alegerea lui Elie Miron Cristea ca Episcop al celei mai întinse Episcopii din Transilvania nu a fost deloc pe placul guvernanţilor de la Budapesta. A fost nevoie de 12 călătorii pe care tânărul Episcop le-a făcut la Budapesta, pentru a obţine confi rmarea, dar mai ales de intervenţia arhiducelui Franz-Ferdinand, moştenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, care îl aprecia, în mod deosebit, după întâlnirea dintre cei doi, ce avusese loc în 1908, din iniţiativa arhiducelui.
În cele din urmă, noul ministru al Cultelor de la Budapesta, contele Zichy, a propus împăratului Francisc Josef I confi rmarea lui Elie Miron Cristea ca Episcop al Caransebeşului. Confi rmarea i-a fost comunicată la data de 16/29 aprilie 1910, cu adresa nr. 41.502: „Majestatea sa cesară şi regească apostolică, cu prea înalta rezoluţiune, datată din Viena, 11 aprilie a.c., s-a îndurat prea graţios a întări alegerea ilustrităţii Tale ca episcop al diecezei greco-ortodoxe române a Caransebeşului, efectuată de Sinodul eparhiei greco-ortodoxe a Caransebeşului”.
Alegerea tânărului monah de la Sibiu a umplut de bucurie inimile tuturor românilor ardeleni. De mult ei erau convinşi că acest tânăr asesor consistorial era omul de care aveau nevoie în fruntea lor, ştiindu- l capabil, inteligent, energic şi hotărât să lupte pentru cauza românilor din Ungaria.
Ceremonia hirotoniei întru arhiereu a noului Episcop de Caransebeş a avut loc în cea de a treia zi de Paşti, marţi, 3 mai 1910, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Evenimentul s-a transformat într-o adevărată sărbătoare naţională şi creştinească a românilor ardeleni. Marea Catedrală Mitropolitană din Sibiu gemea de mulţimea credincioşilor, dornici să asiste la un mare eveniment. Iar între cei prezenţi se afl au şi părinţii lui Elie Miron Cristea, George şi Domniţa Cristea din Topliţa Română.
Instalarea ca Episcop a avut loc duminică, 8 mai 1910, în Catedrala Episcopală din Caransebeş şi s-a desfăşurat cu tot fastul cuvenit unui asemenea eveniment. „De mult nu s-a mai văzut la noi izbucniri de bucurie mai sincere şi mai însufl eţite ca la sfi nţirea şi instalarea noului Episcop Cristea. Lumea românească a făcut din ele nişte sărbători naţionale dintre cele mai frumoase”, scria O. C. Tăslăuanu, în „Luceafărul” din 16 mai 1910. Iar întâiul biograf al lui Elie Miron Cristea, Ion Rusu Abrudeanu, îl caracteriza pe noul Episcop al Caransebeşului ca fi ind „un tânăr care dispunea de o aleasă cultură bisericească şi profană (era absolvent al Facultăţii de litere şi fi losofi e a Universităţii Regale din Budapesta - n.n.), om modern, care nu trăia în credinţa că biserica are datoria de a îngriji numai de cealaltă lume, ci dă şi preocupărilor acestei vieţi atenţia cuvenită. (…)”.
Cât priveşte înfăptuirile Episcopului Dr. Elie Miron Cristea, vreme de aproape zece ani, cât timp a stat în scaunul episcopal al Caransebeşului (1910-1919), ele sunt multiple şi de mare importanţă, chiar dacă perioada respectivă nu a fost deloc favorabilă nici românilor ardeleni, nici Bisericii Ortodoxe din Ungaria şi Transilvania. A muncit fără preget, fi indcă pentru el munca a însemnat „evanghelia viitorului”, având mereu convingerea în victoria cauzei naţionale. „Sus inimile, căci dacă nu mâine, dar desigur nu peste mult timp, ceea ce este al nostru trebuie să ni se dea”, scria el în Pastorala de Crăciun, din decembrie 1913.
Pentru Eparhia Caransebeşului, Dr. Elie Miron Cristea a fost, întradevăr, un „episcop providenţial”, aşa cum l-a caracterizat, în cuvântul său, Preasfi nţitul Lucian (foto stânga), actualul Episcop al Caransebeşului.
Nu întâmplător deci, Episcopia Caransebeşului a hotărât ca în cadrul Simpozionului Internaţional „Credinţă şi mărturisire”, o zi să fi e dedicată comemorării centenarului instalării Episcopului Elie Miron Cristea la Caransebeş, care a cuprins o suită întreagă de manifestări ştiinţifi co-religioase. A fost vernisată o expoziţie fotodocumentară despre viaţa şi activitatea Episcopului Miron Cristea al Caransebeşului (1910-1919); a fost lansat volumul „Patriarhul Miron Cristea, ierarh providenţial al naţiunii române. Cuvântări”, de Pr. dr. Ionel Popescu şi prof. Constantin Brătescu.
Iar în cadrul simpozionului internaţional au luat cuvântul: PS Nicodim, Episcopul Sevenrinului şi Strehaiei; PS Siluan, Episcopul Românilor din Ungaria, cu reşedinţa la Gyula; PS Daniil, Episcopul Daciei Felix; PS Paisie Lugojanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.
PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, după ce a dat citire scrisorii de binecuvântare trimisă de Preafericitul Daniel, Patriarhul României şi al Bisericii Ortodoxe Române, a susţinut comunicarea: „Organizarea administrativ-bisericească a Eparhiei Caransebeşului, după instalarea Episcopului Miron Cristea”.
În cadrul simpozionului, au mai fost susţinute comunicările: „Miron Cristea şi organizarea Bisericii Autocefale Române”, de prof. univ. dr. Petru Bona; „Afi rmarea culturii naţionale - coordonată a gândirii Episcopului Miron Cristea”, de prof. univ. dr. Ioan Munteanu; „Alegerea, hirotonirea şi instalarea Episcopului Miron Cristea al Caransebeşului, oglindite în presa bisericească sibiană şi arădeană”, de lect. univ. dr. Florin Dobrei; „Mişcarea culturală Caransebeşeană între 1910-1914. Contribuţii majore ale Episcopului Dr. Miron Cristea”, de prof. Constantin Brătescu; „Dr. Elie Miron Cristea iubitor şi ocrotitor al tradiţiilor muzicale româneşti”, de prof. univ. dr. Dumitru Jompan; „Circularele şcolare ale Episcopului Miron Cristea”, de asist. univ. Maria Train; „Dialog epistolar: Miron Cristea - Gheorghe Ciuhandu”, de Pr. Pavel Vesa; „Vizita canonică a Episcopului Miron Cristea în protopopiatul Făget”, de drd. Alina Covaci; „Vizitele canonice ale Episcopului Miron Cristea şi semnifi caţia lor spirituală şi naţională”, de asist. univ. dr. Alin Cristian Scridon; „Şcoala confesională românească în timpul păstoririi Episcopului Miron Cristea”, de prof. dr. Angela Dumitrescu; „Sfi nţirea bisericii din Vârşeţ prin Episcopul Miron Cristea”, de arhim. Longhin Muncean (Serbia); „Documente referitoare la Episcopia Caransebeşului în timpul Episcopului Miron Cristea, în depozitele SJAN Caraş-Severin”, de dr. Ovidiu Roşu; „Trecerea în veşnicie a Patriarhului Miron Cristea, prilej de resemnare şi îndurerare la Caransebeş”, de Lavinia Diana Micu; „Participarea preoţimii ortodoxe române din Banatul sârbesc la evenimentele revoluţionare din 1848-1849”, de dr. Mircea Măran (Vârşeţ); „Preotul basarabean Alexei Mateevici despre vechile tipărituri bisericeşti”, de lect. univ. dr. Tamara Petrov; „Activitatea bisericească a lui Miron Cristea la Sibiu”, de Pr. drd. Daniel Alic.
Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei a fost reprezentată, la acest important eveniment, de dr. Ioan Lăcătuşu, prof. Vasile Stancu şi subsemnatul, care au susţinut comunicările: „Episcopul Miron Cristea - apărătorul unităţii Banatului (1919-1920)” - dr. Ioan Lăcătuşu şi prof. Vasile Stancu; „Dr. Elie Miron Cristea, Episcop al Caransebeşului (1910-1919)” - prof. Ilie Şandru.
La încheierea lucrărilor simpozionului, PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, a ţinut să mulţumească, în mod deosebit, reprezentanţilor Episcopiei Covasnei şi Harghitei, meleagurile de baştină ale Patriarhului Miron Cristea, pentru comunicările prezentate, precum şi pentru cele trei volume „Sangidava” care cuprind comunicările ştiinţifi ce ce au fost prezentate la cele 12 ediţii de până acum ale „Zilelor Miron Cristea”, desfăşurate, an de an, la Topliţa Română, donate Bibliotecii Episcopiei Caransebeşului.