Conferinţă pe tema autonomiei la Târgu-Mureş

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.332, 27.10.2014

Trebuie să se vorbească despre autonomie, despre regionalism, despre federalism. Tabuurile pot fi demontate dacă le înţelegem şi dacă toată lumea conştientizează faptul că acestea nu prezintă pericole, ci servesc la procesul dezvoltării - acesta a fost scopul conferinţei pe tema autonomiei, organizate sâmbătă, de Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania CNMT), ca o continuare a manifestării organizate anul trecut la Sfântu-Gheorghe. La vremea respectivă, tema centrală a fost dialogul româno-maghiar. În momentul de faţă, conferenţiari din străinătate au prezentat autonomiile funcţionale din Europa. Reprezentanţii UDMR şi PCM au absentat, astfel că masa rotundă a fost o semireuşită. Conducătorii CNS şi PPMT au făcut o sinteză a proiectelor lor şi au vorbit despre şansele creării solidarităţii.
Acele state europene sunt reuşite care pot valorifica în acelaşi timp efectele benefice ale centralismului şi regionalizării. România este un stat supracentralizat, trecutul şi prezentul său sunt împovărate de corupţie. Este nevoie de o reformă structurală, însă este foarte important ca acest lucru să aibă şi o bază profesională - a declarat Szilagyi Zsolt, candidatul PPMT la alegerile prezidenţiale.

Tirolul de Sud ca model

Bakk Miklos, politolog, profesor universitar, a comparat proiectele transilvănene elaborate - statutul Consiliului Naţional Secuiesc, pachetul de propuneri CNMT-PPMT şi proiectul prezentat recent de către UDMR - cu modelele autonomiste sud-tiroleze. El a analizat din două puncte de vedere autonomia din Tirolul de Sud: procesul însuşi şi perioada de 40 de ani, în cadrul căreia a fost creat sistemul actual funcţional. El a sintetizat cele mai importante staţii ale perioadei de după 1945, rolul statului austriac.
El a evidenţiat 6 probleme importante legate de soluţia din Tirolul de Sud şi pe acestea le-a comparat cu propunerile organizaţiilor din Transilvania. A prezentat statutul juridic al regiunii italiene, relaţia dintre regiune şi stat, modalitatea de împărţire a puterii, dispoziţiile referitoare la cota etnică, regimul lingvistic şi reglementarea învăţământului. Din comparaţia sa a reieşit modul de raportare a proiectelor din ţară faţă de această problemă. În final a concluzionat: în proiectul CNS există puţine elemente legate de Tirolul de Sud, însă un lucru important este menţinerea în prim plan a procesului. În pofida greşelilor, proiectul a putut exista în forma originală deoarece a pus de fapt bazele unei mişcări. Proiectul PPMT a fost ca un mozaic şi scopul său a fost plasarea într-o viziune generală a autonomiei Pământului Secuiesc.
Statutul UDMR a preluat multe din soluţiile din Tirolul de Sud, mai ales în privinţa prerogativelor. Greşelile izvorăsc din faptul că unele părţi au fost preluate fără a fi suprapuse peste realitatea din România. În opinia lui Bakk Miklos, în cazul UDMR, aspectele teoretice au rămas secundare.

Dialogul româno-maghiar

Politologul Bodo Barna a prezentat - în oglinda rezultatelor cercetărilor aflate în desfăşurare - în ce măsură figurează autonomia în limbajul public al politicienilor români. Prin expunerea sa a demonstrat că discursul autonomist dintre partea română şi partea maghiară nu este în echilibru. Cele două retorici trec una pe lângă cealaltă, din cauza faptului că nu există punctele de sprijin ale unei dezbateri reale.
Rolf Granlund, membru al fracţiunii partidului independenţei, membru de onoare al EFA, a prezentat autonomia de aproape o sută de ani a insulelor Aland, felul în care au reuşit acestea să o extindă treptat şi greutăţile întâmpinate. El a formulat şi un sfat binevenit: nu trebuie să acceptăm să fim trataţi ca o minoritate. Autonomia eliberează resursele umane ale unui teritoriu şi trebuie să progresăm mai departe pe cale autodeterminării.
Szokoly Endre, analist politic, a vorbit despre autonomie în contextul sistemului de relaţii maghiaro-român. El nu este optimist. În opinia sa nici situaţia internaţională nu este favorabilă, dar cea mai mare problemă este faptul că dialogul româno-maghiar pe această temă este foarte slab. Reprezentanţa intereselor maghiarilor a primit de multe ori un rol guvernamental, dar totuşi nu a reuşit să îmbunătăţească aceasta.
În ceea ce priveşte expunerea susţinută de Bodo Barna am putut vedea cum interpretează majoritatea problema autonomiei şi a regionalismului. Ei, sub forma unor organizaţii civile, au încercat să îmbunătăţească acest dialog. Grupul Provincia a fost înfiinţat tocmai în acest scop; au editat reviste, au organizat întâlniri şi forumuri, însă activitatea lor este încă lipsită de rezultate. El a ridicat problema rolului Ungariei în acest proces. În opinia sa, acordarea dublei cetăţenii nu este favorabilă. Poate amplifica îngrijorările române în sensul că acel Pământ Secuiesc pretinde autonomia, care este locuit în procent de 80-90 de cetăţeni maghiari. El consideră greşită ideea să se creeze o iluzie prin acordarea dublei cetăţenii, potrivit căreia vom trăi într-o Ungarie Mare virtuală, care nu prea are de-a face cu românii. Trebuie să observăm faptul că autonomia o putem obţine prin intermediul Bucureştilor.

Nu există imposibilul

Andrea Carteny, istoric italian, a reflectat asupra şanselor autonomiei Transil­vaniei şi a Pământului Secuiesc prin prisma exemplelor internaţionale şi a celor europene. Problema trebuie să devină europeană şi doar atunci există şanse în privinţa realizării acesteia - a formulat el. În ţările occidentale, problema globalizării generează probleme puternice, dar abia se cunoaşte ceva despre situaţia din România şi disputele interne de aici.
Fodor Imre, fostul primar al oraşului Târgu-Mureş, fostul preşedinte al Consiliului Naţional Secuiesc, a analizat crearea relaţiei româno-maghiare.
Eva Bidania, consilier EFA la Bruxe­lles, a vorbit despre faptul că alianţa sprijină aspiraţiile maghiarilor din Transilvania. În multe cazuri aceasta a susţinut şi până acum iniţiativele secuimii, ale Consiliului Naţional Secuiesc. Cele 40 de partide care formează EFA - formaţiuni cu ideologii de dreapta şi de stânga - consideră că dreptul la autodeterminare este un drept fundamental al omului. El a arătat prin exemple europene că nimic nu este definitiv, au loc şi astăzi schimbări, însă pentru acest lucru este nevoie de răbdare, consecvenţă şi mult efort. Ceea ce în momentul de faţă pare imposibil, mâine va fi posibil. România nu se poate opri pe calea dezvoltării. Schimbările sunt inevitabile - a subliniat el. După cum a formulat, a fost consternat de expunerea lui Bodo Barna. Este o retorică politică, potrivit căreia autonomia este antieuropeană. Este lipsită de realitate şi este contrară acelei tendinţe europene potrivit căreia statele acordă din ce în ce mai multă putere regiunilor.

Regiunile istorice

Smaranda Enache, copreşedintele Ligii Pro Europa, a vorbit despre dialogul care nu a început încă şi despre şansele autonomiei. În ultimii 25 de ani s-au dezvoltat multe lucruri, dar există domenii unde nu au avut loc niciun fel de progrese. Împărţirea teritorial-administrativă a României este şi în momentul de faţă conformă ideilor naţional-comuniste ale perioadei Ceauşescu. Potrivit propagandei politicii române, problema minoritară este soluţionată, poate fi considerată încheiată. Maghiarii din Transilvania au dreptul la un statut special, lucru care poate opri emigrarea, îmbătrânirea societăţii maghiare. Ei sunt de acord cu faptul că este nevoie de o descentralizare care vizează toate regiunile României. Dilema este pentru ce anume este mai pregătită România: pentru autonomia asimetrică sau pentru federalizarea descentralizată? România nu se poate dezvolta tocmai din cauza supracentralizării şi am putea ajunge în situaţia de a da faliment ca stat.
Descentralizarea ar preveni acest lucru. Potrivit proiectelor Ligii Pro Europa, regiunile istorice, capitalele istorice ar trebui să obţină posibilitatea autoguvernării. Sunt împotriva menţinerii sistemului judeţelor. În cadrul regiunilor istorice este nevoie de crearea unor subregiuni. Smaranda Enache a evidenţiat faptul că sprijină aspiraţiile autonomiste ale comunităţii maghiare. Nu consideră că acestea ar cauza probleme pentru statul român. Ar trebui să învăţăm din ele, pentru ca şi statul român să corespundă provocărilor lumii globale din secolul XXI.

Discriminare pe toate fronturile

Angajatul primăriei Cluj tocmai îndepărtează indicatorul bilingv amplasat de către civili - a declarat Adrian Szelmenczi, reprezentantul Agenţiei de monitorizare a presei Active Watch din Bucureşti. În opinia sa, acest lucru oglindeşte ideea în ce măsură se raportează autorităţile române faţă de minorităţile naţionale, mai ales în privinţa drepturilor lingvistice ale comunităţii maghiare. Szelmenczi a arătat: şi în Bucureşti se manifestă un interes aparte faţă de cazurile care au un mare ecou şi pe Pământul Secuiesc şi în Transilvania. Conferenţiarul s-a referit la interdicţia utilizării drapelului secuiesc, la procesele legate de inscripţia Kozseghaza, indicatoarele cu denumiri de străzi în Târu-Mureş. Constituţia, mai multe prevederi juridice, un acord internaţional reglementează drepturile lingvistice ale minorităţilor naţionale. În pofida acestui fapt şi Curtea supremă adoptă sentinţe care sunt contrare acestor prevederi - a arătat conferenţiarul. Norme juridice există, însă aplicarea acestora este mai degrabă întâmplătoare. Autorităţile manifestă o teamă exagerată pentru limba română şi acceptă cu greu prezenţa comunităţii maghiare în zona politică. Nu este mai mult decât un mit afirmaţia politicienilor din Bucureşti conform căreia România a soluţionat definitiv situaţia minorităţilor - a concluzionat el.
Szilagyi Ferenc, profesor în cadrul Universităţii Creştine Partium din Oradea, a arătat faptul că în secolul XX în România au apărut multe semne ale aspiraţiilor de omogenizare. Scopul a fost întotdeauna acelaşi: dezintegrarea comunităţilor, desfiinţarea conştiinţei identitare regionale, izolarea, crearea unei mase omogene, care să poată fi manipulată.
Davyth Hicks, preşedintele Reţelei pentru Egalitatea Lingvistică Europeană a caracterizat cu cuvinte dure situaţia din România a drepturilor lingvistice ale minorităţii naţionale. În opinia reprezentantului organizaţiei care luptă
în cadrul forurilor europene pentru drepturile minorităţilor naţionale, exem­plele ţărilor europene dovedesc faptul că autonomia reprezintă şi în această privinţă soluţia liniştitoare. Reprezentantul organizaţiei - printre care se numără de la sfârşitul săptămânii şi Consiliul Naţional Maghiar din Transil­vania - a formulat şi obiective pe termen scurt: legea care condiţionează utilizarea limbii materne în administraţia publică de prezenţa unui procent de 20% al minorităţii, ar trebui modificată în aşa fel încât acest procent să scadă la 5-6%.