Conferinţa „Regionalizarea României - între tradiţie şi model european” - 24 mai 2013, Târgu-Mureş, România -- O conferinţă de ţinută academică la care Guvernul României a rămas repetent

Sub egida Universităţii „Petru Maior” din Târgu-Mureş, judeţul Mureş, vineri, 24 mai 2013, a avut loc în „Aula Magna” conferinţa „Regionalizarea României - între tradiţie şi model european”, organizată de Centrul de Cercetare pentru Drept şi Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative şi Departamentul Istorie şi Relaţii Internaţionale din cadrul Facultăţii de Ştiinţe şi Litere. La lucrările Conferinţei au contribuit specialişti în drept, istorie, sociologie, administraţie publică, teologie, relaţii internaţionale şi „demnitari implicaţi în acest demers”. A participat un numeros public format din cercetători din diferite ramuri ale ştiinţei, medici, ingineri, profesori, arhivişti, studenţi, fiind prezenţi, totodată, numeroşi reprezentanţi ai mass-media. Din păcate, la această dezbatere, de foarte mare interes pentru întreaga societate românească, au lipsit nu numai cei care au iniţiat şi grăbesc până la absurd acest proces complex de regionalizare, ci în aceeaşi măsură sunt şi cei chemaţi să-l pună în practică. Ne gândim la guvernanţii sau „dregătorii implicaţi în acest demers” de la care toţi cei prezenţi în „Aula Magna” aşteptau răspunsuri competente, la Liviu Dragnea, viceprim-ministru al Guvernului României, direct responsabil al procesului de organizare regională, şi Mircea Duşa, ministrul Apărării Naţionale. „Suplinirea” lipsei acestora, de către senatorul Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei Naţionale, prin expunerea generalizatoare şi propagandistică ţinută, prin lipsa de apetenţă în a da răspunsuri la întrebările ridicate, a fost departe de a satisface setea de informaţie şi interesul specialiştilor şi publicului în acest domeniu. Aceeaşi apreciere şi pentru „eforturile” parlamentarilor Vasile Gliga şi Petru Frătean, cât şi a prefectului de Mureş, Corneliu Grosu. Iată câteva dintre întrebările care s-au ridicat de participanţii la Conferinţă şi care-şi aşteptau răspunsurile: De ce este atâta grabă în realizarea regionalizării? De ce nu au fost elaborate criteriile care stau la baza regionalizării? Care sunt standardele de performanţă pe care trebuie să le realizeze regiunile? De ce înfiinţarea celor opt regiuni actuale s-a dovedit un eşec în atragerea fondurilor europene? Au fost analizate implicaţiile negative ale regionalizării asupra existenţei în continuare a Statului Naţional Unitar Român? De ce lipsa de transparenţă a procesului de regionalizare manifestată de autorităţile guvernamentale? Vor exista regiuni pe criterii etnice? Care sunt stadiile de realizare a procesului de regionalizare în statele din estul Uniunii Europene? Pentru că regionalizarea ţării este o problemă fundamentală pentru viitorul României şi cunoaşterea de către populaţie a modului de desfăşurare şi a urmărilor acestui proces, o chestiune de maximă importanţă pentru viitorul fiecărui cetăţean român, publicaţia „Condeiul ardelean” şi-a propus să-şi informeze cititorii cu părerile şi ideile exprimate de unii participanţi la Conferinţa târgumureşană. În acest sens, vă prezentăm, după înregistrări, în rezumat, comunicările următorilor specialişti: prof. univ. dr. Lucian Chiriac, Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureş; prof. univ. dr. Radu Baltasiu, Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române; dr. Ioan Lăcătuşu, Centrul European de Studii Covasna-Harghita; prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, preşedintele Senatului Universităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş; prof. univ. dr. Petre Ţurlea, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Bucureşti. În final, vom prezenta concluziile celor doi mediatori care au condus cu competenţă şi maximă eficienţă lucrările Conferinţei: IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, şi prof. univ. dr. Ioan Sabău- Pop, directorul Centrului de Cercetare pentru Drept şi Ştiinţe Socio- Umane. În acelaşi timp, ţinem să-i mulţumim prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop pentru invitaţia adresată redacţiei ziarului nostru de a participa la lucrările academicei Conferinţe.

Prof. univ. dr. Lucian Chiriac: „Astăzi avem UE. Şi, dacă nu va mai fi? Ce se va întâmpla cu viitorul nostru?”

Prof. univ. dr. Lucian Chiriac, Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureş: „În urmă cu o lună de zile, Departamentul nostru de Drept şi Administraţie Publică a organizat una dintre cele mai mari Conferinţe Internaţionale, 24 de ţări prezente, în materia reformei în drept. S-a atins şi această problemă, a temei de astăzi. Dintre părerile colegilor mei, vă redau două opinii: cei de la Universitatea din Miskolc ne-au spus în felul următor: «Nu se discută la noi despre regionalizare»; a doua, a profesoarei Jacqueline Moron, una dintre cele mai mari specialiste de drept administrativ din Franţa. Întrebată care a fost rolul regionalizării în Franţa, dânsa ne-a spus următorul lucru: «A fost un eşec». De aici plecând, am să vă mai spun o ultimă concluzie pe care am tras-o, în urmă cu o săptămână, în discuţiile cu profesorii de la Universitatea „Sapientia” din Roma. Discutând despre aceeaşi problemă, eu am afirmat: «Am trăit în categoria euroscepticilor». Dânşii m-au corectat şi mi-au spus: «Nu. Sunteţi un eurorealist»...
Somnul raţiunii naşte monştrii. Parafrazând oarecum, somnul raţiunii ce poate naşte? Mi-aduc aminte, şi nu-s străine de mine, versurile lui Eminescu din Scrisoarea a III-a, că: „Iubirea de moşie e un zid, care nu se înfioară de-a ta faimă Baiazid”. Oare de câte întrebări avem nevoie să aflăm un răspuns care să ne poată mulţumi potrivit conştiinţei încătuşate în creuzetul unei educaţii naţionale? Sau, în context, nu mai avem voie să vorbim decât de o educaţie în spirit european? Mă întreb în ce măsură conceptul de naţional s-a epuizat, s-a terminat, şi cu aceasta filosofia acestei noţiuni va deveni istorie? Oare este un adevăr astăzi că voinţa politică domină voinţa naţională? Poate astfel vom înţelege, mult mai aproape de realitate, cele exprimate genial de Jean Jacques Rousseau în al său „Contract social”, că poporul este cu adevărat liber doar în ziua alegerilor, după care va deveni sclavul Parlamentului. Şi a nu ştiu câta oară mă întrebam, desigur retoric, ce e UE? Este un adevăr incontestabil că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, în ianuarie 2007, ţara noastră şi-a cedat parte din atribuţii, de unde deducem că parte din suveranitate s-a pierdut. Cum altfel poate fi caracterizată obligativitatea implementării şi respectării legislaţiei europene, directivele, recomandările, regulamentele, sau implementarea jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg şi de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg şi articolele 11, 20, 148 din Constituţia României? Era, este un sacrificiu recunoscut şi deliberat acceptat. Însă, până unde poate merge integrarea după aderare? Ceva ne spune că nu totul este în regulă. Europa şi forma ei - Uniunea, oare va mai fi? A fost Imperiul Roman, şi nu mai e! A fost Imperiul Otoman, şi nu mai e! A fost imperiul lui Napoleon, şi nu mai e! A fost Imperiul Habsburgic, sau dacă vreţi Austro-Ungaria, şi nu mai e! Sau, de ce nu ar fi fost să fie Uniunea Statelor Americii de Sud, şi nu e? Sau câte alte imperii şi uniuni, şi nu e! Atunci de ce trebuie să fie UE?
Acum se vede faptul că pe masă ni s-au pus, în mod obligatoriu, cele două discuţii-teme care nu au fost temele alegerilor, pentru că votul care s-a dat, votul majoritar, nu s-a dat în niciun caz pentru regionalizare, ci a fost o reacţie. Şi atunci ni s-au pus pe masă, grăbit, cele două teme atât de importante. Mă refer la revizuirea Constituţiei şi la regionalizare. Trecutul ne vorbeşte foarte mult, a fost ceva mai conservator şi aplecat asupra studiului şi asupra înţelepciunii măsurilor. Întrebarea care se pune astăzi. Cui prodest? Cui foloseşte?
Şi acum să ne ridicăm întrebările. Am onoarea de a fi dascăl la Departamentul de Drept şi Administraţie Publică. În înţelegere cu studenţii mei, anul II şi III de la Drept, neam înţeles să facem un proiect al nostru de revizuire a Constituţiei - avem 1.000 de pagini scrise, 500 de pagini de comentarii, pe care luni de dimineaţă le vom oferi Departamentului, pentru că 27 mai (la începutul acestei săptămâni - n.r.), zi foarte importantă şi pentru istoria noastră, este ultima zi de trimitere a propunerilor. Cu colegii de la Senat ne-am înţeles să facem un proiect de regionalizare, adică ceea ce gândim noi, de la istoria împărţirii administrativ-teritoriale a României, aducând argumentele pro şi contra, până la ceea ce se întâmplă astăzi. Dar trebuie gândit într-o singură idee - consensul unic. Adică, dacă vrei să faci şi revizuire şi dacă vrei să faci şi regionalizare, ai nevoie de acest consimţământ al tuturor. Foarte bine se spunea mai înainte: care sunt argumentele?
Eu aş vrea să vă citesc lipsurile: lipseşte transparenţa, nu ştii ce se doreşte, nu ştii cum se doreşte. Se vorbeşte despre capitale, se vorbeşte despre înfrăţiri între anumite localităţi, dar nu se cunosc criteriile care stau la baza unei astfel de cerinţe. Vreau să vă spun că nu am nicio încredere în ceea ce se spune prin formula „a consulta prin diferite mijloace pe…”. Depinde pe cine ai întrebat. Pe mine, de exemplu, nu m-a întrebat nimeni cum vreau şi ce vreau să fie. Lipseşte comunicarea, dialogul. Lipseşte argumentarea ştiinţifică, criteriile istorice, economice, sociale. Nu avem nevoie de idei politice, şi subliniez acest lucru. În regionalizare nu avem nevoie de criterii politice. Şi ce mai lipseşte? Lipseşte previziunea. Astăzi avem Uniunea Europeană. Şi, dacă nu va mai fi? Ce se va întâmpla cu viitorul nostru? Pentru că ştim foarte bine Napoleon al III-lea şi urmaşii lui au fost aceia care ne-au ajutat să facem Unirea Principatelor. Ştiţi foarte bine cât de greu a fost. Pe atât de uşor poate să fie destrămată această unitate. Este o întrebare. Dacă România va mai fi, trebuie să ne gândim. A doua problemă care se pune. Ştiţi foarte bine că structura puterii de stat se împarte între state unitare, state regionale, state federale şi state confederative. Prin urmare, se pune întrebarea. Va fi un stat unitar? Afirmaţia este foarte simplă. Dar ce competenţe se vor duce de la centru spre regiuni? Dacă mă derobez de tot, înseamnă că duc totul la nivelul regiunii. Sigur, se spune, nu vorbesc de legislaţie, nu vorbesc de Parlament. Bun. Dar competenţă administrativă va fi? Poate să reglementeze raporturi juridice primare. Şi atunci iarăşi îţi pui întrebarea, ce fel de ţară va fi? Sunt două state regionale în Europa în acest moment, Spania şi Italia. Vreau să vă citesc ceva care naşte o întrebare pentru noi toţi din această ţară: „Statele regionale şi comunitare puternice se află într-o stare intermediară, între statul unitar şi cel federal. Prin referendumul din 6 octombrie 2001, care a însemnat revizuirea Constituţiei Italiei, Italia a făcut un pas important spre federalism. Astfel, pe de o parte, regiunile cu statut obişnuit pot dobândi forme speciale de autonomie, dându-se astfel posibilitatea nivelării regimului celor două tipuri de regiuni, iar pe de altă parte, regiunilor li s-a recunoscut competenţa legislativă generală şi autonomia financiară”. Lipseşte fundamentarea prealabilă, lipseşte răbdarea şi aşezarea, lipseşte, şi trebuie să o spunem foarte clar, voinţa naţională.
Vorbind de subsidiaritate, eu spun că ar trebui să vorbim de precauţie. Sunt vechi presiuni din partea unor cabinete europene, care se vehiculează astăzi tot mai mult. Care este precauţia Statului Român în luarea oricărei măsuri ce vizează suveranitatea acestei ţări? Mediul academic trebuie să atragă atenţia asupra tuturor acestor probleme pentru că, fără discuţie, oamenii politici sunt chemaţi să pună în aplicare voinţa naţiunii prin intermediul criticii şi, să spunem, a acestui creuzet, pe care trebuie să le aducă mediul academic”.
Nota redacţiei: Întrucât tema regionalizării este una de mare importanţă, interes şi actualitate în România şi întrucât Conferinţa „Regionalizarea României - între tradiţie şi model european” de la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş a fost una absolut reuşită şi utilă, „Condeiul ardelean” va continua să publice lucrările şi părerile exprimate de personalităţile marcante prezente la academica manifestare.

Categorie: