Cotidianul „Csiki Hirlap” (Harghita),

După ce proiectul statutului autonomiei Ţinutului Secuiesc a ajuns în posesia „Erdelyi Naplo”, acesta a solicitat grupului de analiză „Mensura Transylvanica” să realizeze o analiză a acestuia. De fapt, documentul elaborat în limba română, ce cuprinde concepţiile autonomiste, în două variante, parţial identice, poartă numele de Statut special al Ţinutului Secuiesc. Analiza se referă la trei probleme principale: a. problema bazei constituţionale şi includerea în dreptul public; b. comparaţia proiectului cu mode­lul din Tirolul de Sud (având în vedere faptul că liderii UDMR s-au referit la autonomia Tirolului de Sud ca model de urmat); c. paralele cu proiecte anterioare. Primul pas: înfiinţarea Regiunii de dezvoltare Ţinutul Secuiesc. În strategia pentru Ţinutul Secuiesc a UDMR, ca un prim pas figurează înfiinţarea Regiunii de dezvoltare Ţinutul Secuiesc. Acesta ar reprezenta precedentul teritorial pe baza căruia poate fi înfiinţat şi Ţinutul Secuiesc ca regiune politico-administrativă. Acest scop îl are şi proiectul de lege elaborat de UDMR în vederea reorganizarii regiunilor de dezvoltare, prin crearea de 16 regiuni de dezvoltare. Proiectul promis pentru dezbatere publică încearcă să unească cei doi paşi succesivi ai strategiei: înfiinţarea unei asociaţii de dezvoltare (cu participarea judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş), totodată, acordarea unui statut special acesteia. Pentru aceasta, proiectul asigură judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş un statut special (capitolul 1, art. 1). Asociaţiei de utilitate publică ce se înfiinţează cu participarea celor 3 judeţe i se transferă o parte din acesta (…) şi se numeşte regiune. Regiunea Ţinutul Secuiesc s-ar înfiinţa ca o asociaţie de utilitate publică de drept privat a judeţelor, care însă este însărcinată de guvern cu diferite atribuţii. Această soluţie este problematică din mai multe puncte de vedere. Regiunea nu are un consiliu ales direct, organismul decizional fiind format din membrii consiliilor judeţene participante la asociaţie (art. 23). De aceea, legitimitatea sa este mai problematică, iar faptul că în consiliul regiunii şi în consiliile judeţene se află aceleaşi persoane, naşte anumite conflicte, consili­erii trebuie să decidă în aceleaşi pro­bleme pe paliere diferite. Atribuţiile sale nu au garanţii constituţionale. Acest lucru apare şi în textul proiectului de lege: conform articolului 14 alin. 3 şi 5, statul poate nu doar delega, ci şi retrage atribuţii. Însă, acest lucru pune sub semnul întrebării autonomia asociaţiei. (…). Liderii UDMR au declarat de mai multe ori că statutul în curs de elaborare urmează modelul de autonomie al Tirolului de Sud. În proiect a fost trecut superficial peste una dintre problemele importante ale modelului Tirolului de Sud şi anume aplicarea cotei etnice în ceea ce priveşte angajaţii din administraţia publică, categoria funcţionarilor publici. Proiectul de statut reglementează doar în general sfera angajaţilor publici în care trebuie să se aplice principiul proporţionalităţii etnice, însă ar fi util ca în statut să se includă şi un mecanism concret de implementare, întrucât este vorba de una dintre cele mai importante probleme ale asumării şi declarării identităţii (...). Proporţionalitatea grupelor lingvistice, după cum arată şi istoria modelului tirolez, este o problemă tehnică ce poate genera conflicte grave. Astfel, aspecte ce ţin de identitatea etnică a angajaţilor publici, componenta comisiilor de examinare ar trebui să fie reglementate. În legătură cu statutul special al judeţelor secuieşti, proiectul de autonomie al TS formulat de UDMR stipulează înfiinţarea unei regiuni cu caracter asociativ din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, respectiv atribuirea unui statut special. Pentru aceasta, cele trei judeţe obţin un statut special, iar statutul special al asociaţiei de dezvoltare se construieşte pe statu­tul special al asociaţiei. (…) Stabilirea caracterului constituţional al regiunii vizate pare incertă nu doar din punct de vedere politic, iar din punct de vedere juridic este imposibil de realizat. De aceea, pentru derularea unei dezbateri publice cu succes, UDMR trebuie să elaboreze şi să anexeze proiectului propriile opţiuni, respectiv alternative de modificare a Constituţiei.