Covasna şi Harghita = Kosovo?!

Ziua Naţională a României în inima Ţării, plină de peripeţii

Prost organizată, umilită şi, deci, tristă Ziua Naţională a României de anul acesta, în inima Ţării, că la Bucureşti, exceptând mitocănia preşedintelui de a nu-i saluta în continuare pe foştii preşedinţi, manifestarea a fost extraordinară, parada militară bucurându-i până la lacrimi pe români, bătrâni şi tineri de-o potrivă.
Evenimentele lipsite de bunul simţ elementar s-au succedat unul după altul în reşedinţele judeţelor Covasna şi Harghita, Sfântu-Gheorghe şi respectiv, Miercurea-Ciuc, de la cele mai mărunte şi aparent neînsemnate, până la cele de-a dreptul batjocoritoare şi ilegale.
La Sfântu-Gheorghe, drapelul României a împânzit bulevardul principal abia pe 30 noiembrie la prânz, când deja era sărbătoare - ziua Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României -, şi a şi fost înlăturat rapid, după obiceiul împământenit de ani al administraţiei locale, pe 2 decembrie dimineaţa, deşi în toate localităţile Ţării în întreaga lună decembrie, şi chiar până după Bobotează, acestea sunt lăsate pe străzi, ca semn de serbare şi bucurie continuă. Mai mult, tot administraţia locală a „uitat” să amplaseze steagul României pe o porţiune de 2-300 de metri, exact în faţa Primăriei şi Consiliului Local Sfântu-Gheorghe, ca semn că pentru Uniunea Democrată Maghiară din România şi Partidul Civic Maghiar această zi nu este una de sărbătoare, ci una de doliu, aşa după cum separatiştii ne-au şi dovedit prin multe fapte de-a lungul anilor (vezi aleşii cu cocarda neagră în piept, de 1 Decembrie, la şedinţa solemnă din Parlament; vezi coroana depusă cu eşarfă neagră la Cluj pentru că „a greşit secretara”, care nu a ştiut ce culoare trebuie să comande; vezi miniştri, în timpul manifestărilor publice, cu tricouri iredentiste etc.). Cu alte cuvinte, degeaba „prostea proştii”, vorba lui Mircea Badea, primarul Antal Arpad înainte cu o zi, pe 30 noiembrie, la Antena 3, că ce democrat e el, ce deschis, ce european, că a şi alocat bani pentru această manifestare, de parcă i-ar fi alocat de la conaţionalii lui din Rupea, de unde s-a pripăşit pe-aici, nu de la cetăţenii comunităţii municipiului Sfântului Gheorghe. Nu ţine figura, domnule meşter, atâta vreme cât sfidezi România şi românii în felul ăsta bădăran, necioplit. Mai bine ne-ai spune de ce te-ai făcut că nu auzi întrebarea clară, adresată în direct la Alessandra Stoicescu în emisiune, de contribuabilul tupeist Dan Tanasă, care te-a interpelat simplu şi la obiect: „Să ne spună domnul Antal Arpad de ce nu participă niciodată la Ziua Naţională a României şi de ce nu poartă niciodată eşarfa tricoloră cu prilejul manifestărilor solemne, aşa cum prevede legea?”. Nici acum nu se aude, Antal Arpad? Poate, dar acum rămâne scris. Şi poate că, deşi rămâne scris, nu se va întâmpla cu matale nimic zilele astea, că e putred trunchiul statului de sus până jos, dar măcar vor putea fi contracaraţi în viitor românii anti-români de azi, mari comentatori- trădători, formatori de opinie, proastă, pe la TV şi prin unele ziare.
Dar, să revenim la oile noastre. La Sfântu-Gheorghe, 1 Decembrie 2011 a fost o zi normală de lucru: toţi minoritarii care sunt fie în subordinea unităţii administrativ-teritoriale, fie în cea a regiilor autonome de stat, fie în a privaţilor trebăluiau cu mare plăcere, şi sfidător la adresa celor care sărbătoreau, câte ceva, de la turnat asfalt şi pus reclame în cutiile poştale, până la măturat casa scării şi citit contoarul.
Pe principiul „lasă, bă, că-i bine şi-aşa rău cum e, ei cu ale lor, noi cu ale noastre”, am trecut şi de această dată cu vederea. Noi, românii. De noi e vorba. Şi am ajuns la reprezentantul Guvernului în teritoriu. Aici, avem situaţie similară şi la Sfântu-Gheorghe şi la Miercurea- Ciuc, unde domnii Gyorgy Ervin şi respectiv, Ladanyi Laszlo ne-au „binecuvântat” cu mesajul lui Boc, Emil Boc, cică primul ministru al României. Din partea lor, însă, nimic. Absolut nimic, nici măcar un amărât de „La Mulţi Ani!”, aşa, ca din partea Instituţiei Prefectului. Despre semnificaţia zilei, la Miercurea- Ciuc nu a vorbit nimeni din partea Instituţiei Prefectului - Judeţul Harghita. Nici la Sfântu-Gheorghe, unde a luat cuvântul subprefectul Ionaşcu Valentin, probabil în calitate de Ionaşcu Valentin, că de reprezentant al Instituţiei Prefectului - Judeţul Covasna în niciun caz. Dacă aveţi răbdare, vă explicăm, şi atunci nu va trebui să vă luaţi după eventualele bălmăjiri viitoare ale unora ca Gyorgy şi Ladanyi. Instituţia respectivă este denumită prin lege ca fiind A PREFECTULUI, şi nu Prefectură, cum popular îi spunem câteodată. Deci, INSTITUŢIA PRECTULUI - JUDEŢUL… Exact ca şi în cazul preşedintelui României, instituţia nu este Preşedinţia, cum de asemenea popular îi spunem, ci INSTITUŢIA PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI. Aşadar, corect, Instituţia Prefectului - Judeţul Covasna. Deci nu a subprefectului. Deci instituţia este PREFECTUL, ceilalţi care lucrează acolo fiind doar aparatul care îl deserveşte pe prefect, ca instituţie. Despre Ionaşcu Valentin, în calitate de subprefect, maximum putem spune că dintre acei angajaţi el este cel care îi ia locul prefectului. Dar asta în niciun caz când acesta este lângă el, ci când lipseşte motivat, adică e în concediul legal de odihnă, e în spital etc.. Aşadar, Ionaşcu Valentin a citit textul lui în calitate de Ionaşcu Valentin, subprefect, şi nu de reprezentant al Instituţiei Prefectului - Judeţul Covasna, de vreme ce era prefectul Gyorgy Ervin lângă el. La Miercurea- Ciuc, domnul subprefect Constantin Strujan, care e cu ştate mai vechi, dar tot cu acte nu foarte greu de catalogat din punct de vedere al legii şi al românismului, nu a citit nimic, pentru că, probabil, dumnealui nu se află în plină campanie electorală precum omologul Ionaşcu, care (sic!) se şi vede primar la Întorsura- Buzăului. Cu alte cuvinte, nu ţine figura, domnule Gyorgy, pe care, cunoscându- te, parcă te şi auzim: „Eee, che eu am dat cuvintul lui domnu’ Ionaşcu pentru che este romin şi, deci, che ca să vorbeasche el la romini, che ştie mai bine, nu din rea intenţie”. Legea, domnule Gyorgy, legea, că de aia eşti dumneata plătit gras de Statul Român, nu „che ca să dai explicaţii”. Acum şi în general, că matale cam asta faci de 7 ani, dai explicaţii şi faci slalom printre legi şi prevederile constituţionale, servindu- i pe cei care te-au pus acolo, la privilegii şi leafă bună de la români.
Şi, pentru că tot am ajuns la Miercurea-Ciuc, aici am constatat şi altele. Steguleţele (că altfel nu le putem numi) de prin centru, puse de domnul Raduly Robert, erau aşa de mici, mici, mici, ca alea care le puneţi la maşină, ca nu cumva să îi doară ochii pe locatarii din blocurile vecine, de a căror bunăstare se ocupă personal edilul udemerist. Apoi, am văzut un domn ce semăna cu Toader Paleologu, care a salutat, împreună cu prefectul Ladanyi Laszlo, Drapelul de Luptă. Am rămas şocaţi când am observat că nu doar semăna, ci chiar el era, Paleologu. Cu toate că „băiatul lui tata” e de fel boem, aşa l-a înzestrat natura, aceasta nu scuză nesimţirea cu care el - împreună cu Ladanyi, care nu doar i-a permis, dar probabil că l-a şi invitat - a salutat Drapelul de Luptă, adus în faţa mulţimii din piaţa publică de Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Miercurea-Ciuc. Se pune întrebarea: în ce calitate a salutat drapelul Toader Paleologu la Miercurea-Ciuc? În ce calitate? De parlamentar? Nu credem, că nu scrie la lege că aceştia au dreptul şi îndatorirea respectivă. În calitate de fost ambasador ori de fost ministru? Nici asta nu credem, că nu scrie la lege că „foştii” salută Drapelul de Luptă. În calitate de vicepreşedinte al principalului partid de guvernământ? Da, asta era. Glumeam. Asta v-ar spune probabil Ladanyi, că ce mare onoare este pentru ei, harghitenii, că era ditamai vicepreşedintele PD-L central - coleg de guvernare cu ei, udemereii, acolo, şi de asta i-a dat onoarea. De parcă el ar fi cel care trebuie să i-o dea, nu legea! În calitate de „ne doare în cot de voi şi de lege, că noi suntem stăpâni în ţara asta”, în calitatea asta a salutat Toader Paleologu Drapelul de Luptă. Vă spunem noi.
Ceea ce am văzut în plus la Miercurea- Ciuc faţă de Sfântu-Gheorghe a fost lumea. La Sfântu-Gheorghe au lipsit românii din oraş, care sunt mulţi, dar care au fost luaţi prin surprindere de ora prea matinală, intenţionat hotărâtă nepotrivit de organizatori, tocmai pentru ca localnicii să nu fie în piaţă. Uite aşa se face că Piaţa „Mihai Viteazul” s-a umplut cu cei veniţi din ţară ca să serbeze Ziua Naţională împreună cu noi, românii din Covasna şi Harghita. Cum spuneam, la Miercurea-Ciuc, deşi românii sunt mai puţini ca la Sfântu-Gheorghe, în scuar au fost mai mulţi, dar asta şi pentru că evenimentul a avut loc la ora 14. Ceea ce nu e rău.
Pe lângă lumea multă însă, în reşedinţa harghiteană a fost şi bază militară centrul. Atât de multă armată, de toate felurile, am văzut în capitala Harghitei, încât nu am ştiut pe cine apără aceasta. Pe noi, românii, de huliganii extremişti unguri din gruparea Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, strânşi întrun colţişor, sau pe ei de noi?! Zău. Dacă ne atacau atunci şi acolo ruşii, nu făceau faţă cu noi. Atât de multă armată a fost mobilizată, în cătană şi în civil. De aici şi întrebarea din titlu: judeţele Covasna şi Harghita sunt un Kosovo în devenire?! Să ni se zică şi nouă. Că unele surse spun că a existat, într-adevăr, teama de un nou „Târgu-Mureş” la Miercurea- Ciuc!!! Adică noi suntem de vină, românii, că vrem să sărbătorim Ziua Naţională a Ţării noastre în chiar inima ei, şi asta şi păziţi ca-n filme? Nu autorităţile vânzătoare care ne-au adus în halul ăsta în cele două decenii de trădare a românilor din Covasna şi Harghita şi, implicit, a României?
În final, doar o vorbă să vă mai spunem: exemplar devotamentul faţă de Ţară al membrilor Noii Drepte, dar, nu numai devotamentul şi dragostea, ci şi modul de comportare, absolut ireproşabil. Atât în capitala Covasnei, cât şi în a Harghitei. Să recunoaştem că mulţi dintre noi am lăsat-o mai moale (cum se spune) cu Ţara şi că ar fi timpul să ne deşteptăm din somnul cel de moarte, urmându-le acestor patrioţi, şi altora ca ei, exemplul.
Ah, încă ceva: la Sfântu-Gheorghe, Noua Dreaptă a avut voie să intre la manifestarea oficială, până în inima Pieţei „Mihai Viteazul”, cu însemnele organizaţiei. La Miercurea- Ciuc, nu, fiindu-i interzis acest lucru de autorităţi şi organele de ordine. Domnule preşedinte al României, Traian Băsescu, domnule preşedinte al Senatului, Vasile Blaga, doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, domnule ministru de Interne, Traian Igaş, domnule ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, doamna procuror general al României, Laura Codruţa Kovesi, vă adresăm, după toate cele de mai sus, o ultima întrebare: Miercurea- Ciuc nu este în aceeaşi ţară cu Sfântu- Gheorghe?; Miercurea-Ciuc şi Sfântu-Gheorghe nu sunt în aceeaşi ţară cu Bucureştii?; aţi cedat definitiv şi irevocabil în faţa şantajului dus încontinuu asupra voastră de gaşca de şovini minoritari până la… Până la ce? Până la destrămarea Statului Român sub mizerul vostru patronaj. Până acolo.

Categorie: