Crâmpeie din viaţa unui jandarm şi a înaintaşilor săi: col. (r) Ioan Damian, din Sfântu-Gheorghe

La 1 octombrie 2008, s-au împlinit 65 de ani de când colonelul în retragere Ioan Damian, din Sfântu- Gheorghe, a îmbrăcat pentru prima dată uniforma de jandarm, ca elev al Şcolii de Subofiţeri Jandarmi Târgu- Ocna. Pe data de 5 martie 2009, col. (r) Ioan Damian, preşedintele Filialei Judeţene Covasna a Asociaţiei Veteranilor de Război din Ministerul de Interne, a împlinit venerabila vârstă de 86 de ani. Este o datorie de onoare pentru noi să prezentăm câteva repere biografice ale distinsului nostru concetăţean, ca semn de preţuire pentru întreaga sa activitate pusă în slujba Tricolorului şi a comunităţii locale.

Dar, înainte de aceasta, răsfoind documentele de familie, care s-au păstrat peste ani, am aflat şi livretul militar al „soldatului cadru permanent Chiţiga Ioan, contigentul 1886, din Regimentul 12 Dorobanţ, tatăl soţiei lui Ioniţă Damian şi bunicul dinspre mamă al colonelului în retragere Ioan Damian, născut în 2 ianuarie 1860, în comuna Prisăcani, jud. Tutova”. Iată şi conţinutul Jurământului militar, din vremea aceea: „În numele lui Dumnezeu a tot puternicul eu Chiţiga Ioan jur credinţă Regelui Carol I, supunere legilor şi îndatoririlor militare, în toate ocaziunile, în timp de pace ca şi în război, aşa să-mi ajute Dumnezeu (…) Semnătura,… Depus în prezenţa noastră Comandantul… Preotul…”.
În partea finală a livretului menţionat, pe aproape 20 de pagini, este tipărit un text cu titlul „Despre puterea armată”, din care redăm: „Când se zice armată, sau puterea armată sau publică, a unui Stat, se înţelege în general puterile sale militare considerate toate împreună. Organizarea puterii armate a unui Stat poate cuprinde unul sau mai multe corpuri de armată compuse fiecare din trupe de diferite arme puse sub o comandă unică. Prin cuvântul simplu armată se înţelege o parte din puterea publică a Statului, cuprinzând unităţi de diferite arme puse sub o comandă unică şi destinate a lupta împotriva vrăşmaşului. (…) Comandantul suprem al puterii publice şi al armatelor unui Stat, este Regele, suveranul Statului”.
În continuare, documentul era structurat astfel: „Bazele organizării armatei române (Infanteria, Cavaleria, Artileria, Geniu, Flotila, Jandarmeria şi Trupele de administraţie), Cele patru elemente componente ale puterii armate (Armata permanentă cu rezerva ei, Armata teritorială cu rezerva ei, Miliţiile şi „Gloatele”), Timpul de serviciu în armată (3 ani în armata permanentă, 5 ani ca dorobanţ cu schimbul şi 4 ani în călăraşi cu schimbul), Corpurile de trupă şi stabilimentele, Comandamentele armatei, Ierarhia şi gradele militare, Despre disciplină, Despre livretul militar, Drepturile la Soldă, Hrana trupei, Din Regulamentul serviciului interior, semnele exterioare de respect, Dreptul de a pedepsi, Pedepsele gradelor inferioare, Suspendări şi degradări, Certificare de bună purtare şi citaţii în ordin de zi, Drepturile de a acorda concediu, Din Codul de justiţie militară, Pedepsirea dezertării ş.a.”.
Tatăl col. (r) Ioan Damian, Ioniţă Damian, fiul lui Iancu şi al Tasicăi, este născut la data de 25 august 1895 în satul Iugani, comuna Prisecani, judeţul Tutova, azi judeţul Vrancea. A fost încorporat la batalionul 1 Vânători de Munte, Târgu-Neamţ, primul batalion de Vânători de Munte din ţară. Printre obiectele rămase de la el, se află şi un carnet de însemnări, care cuprinde: extrase din regulamente militare, cântece de cătănie şi de dragoste, încercări poetice, concepte ale unor scrisori şi alte diferite însemnări, de pe front şi din perioada care a urmat după lăsarea la vatră. Pe o filă îngălbenită de trecerea timpului este consemnată următoarea relatare: „Acest carnet este rupt de schija de obuz când m-a rănit pe mine, pe punctul numit Cireşoaia - Târgu Ocna, anul 1917 ziua 7 August, de unde am plecat la Spitalul Ghidigeni unde am stat 3 luni de zile şi pe urmă am plecat la Comisie la Iaşi şi de acolo am plecat la Batalion la Tg. Neamţ”. Din relatările fiului său, col. (r) Ioan Damian, aflăm că o altă bucată din schija care a rupt carnetul din buzunarul vestonului l-a lovit în gamba piciorului drept, iar alta în abdomen. La ieşirea din spital, nu i s-a acordat calitatea de invalid de război, însă a fost mutat, mai întâi la Legiunea de Jandarmi Neamţ, unde a activat ca jandarm cu gradul de sergent, în mai multe localităţi, apoi la Legiunea de Jandarmi Călăraşi, judeţul Ialomiţa, desfăşurându-şi activitatea la posturile de jandarmi din comunele Ciochina, Petricani, Căzăneşti, Andrăşeşti, Slobozia.
După lăsarea la vatră, reîntors în comuna natală, s-a căsătorit cu Zoiţa Chiţiga, fata lui Ioan Chiţiga, din aceeaşi localitate, căsătorie binecuvântată cu 7 copii, 3 băieţi şi 4 fete. În anul 1942, datorită faptului că a fost sergent de jandarmi, pentru o perioadă scurtă a fost primar al comunei Iugani. A trecut la cele veşnice în anul 1961, la vârsta de 66 de ani.
În manualul de Geografie pentru clasa a III-a primară, editat la începutul secolului XX, care a aparţinut elevului Ioniţă Damian, după prezentarea tuturor judeţelor din vechiul Regat al României, exista un capitol intitulat „Noţiuni asupra provincielor locuite de români”, din care redăm câteva fragmente: „Românii nu trăiesc numai în România, ci şi în alte provincii, cari astăzi sunt sub stăpâniri streine, dar în care ei sunt băştinaşi, stăpâni din moşi strămoşi. Astfel de provincii sunt: Transilvania, Bucovina, Banatul, Crişana şi Maramureşul, sub stăpânirea Austro-Ungariei; Basarabia sub stăpânirea Rusiei şi Macedonia sub stăpânirea Turciei. (…) Transilvania este locuită în cea mai mare parte de români de acelaş sânge şi de aceeaş origine cu noi. În vechime Transilvania era împărţită în mai multe principate mici, fiecare cu Voevozii lor. Ea a căzut mai apoi sub stăpânirea Ungurilor, care formează un singur Stat cu Austriecii sub numele de Împărăţia Austro- Ungară. Afară de Români, cari sunt în număr de peste două milioane, mai trăiesc în Transilvania cam la o jumătate de milion străini, mai ales Săcui (Unguri) şi Saşi. Transilvănenii sunt oameni harnici, buni lucrători de pământ, meşteri îndemânatici şi foarte iubitori de învăţătură”.
Pe coperta interioară a aceluiaşi manual, sunt tipărite „Învăţături şi sfaturi împotriva beţiei”, din care redăm: „Cine se leagă prieten cu beţivul curând se aseamănă cu el; Beţia întunecă mintea şi prăpădeşte trupul; Cine vrea să ajungă sărac şi bolnav să se apuce de beţie; Beţivul e frate de cruce cu nebunul; Beţia e uşa tuturor răutăţilor”.
Conform obiceiului bunilor şi străbunilor noştri, pe filele cărţilor deţinute de familie erau făcute diferite consemnări referitoare la evenimente din viaţa familiei, a comunităţii sau a ţării, evenimente meteorologice ş.a.. Redăm, în acest sens, câteva însemnări de pe o carte de Geografie, care a aparţinut aceluiaşi Ioniţă Damian şi copiilor săi: „Joi 2 iunie 1916, a plouat ploi mari cu grindină şi cu chiatră câtu ou”; „Tot în anul 1927 a murit Regele Ferdinand al României Mari, pe ziua de 19 iulie”; „Pe anul 1931 au căzut Paştile la 12 Aprilie. Timpul a fost cam rece. Recolta păioasă s-a dat toată în Pământ. Las ca amintire. Jandarm sergent Damian Ioniţă. 12/4/1931”; „Anul 1944. Pe ziua de 1 Aprilie era o mare răscoală în care plecase arhivele de la Primărie, dar s-a întors înapoi”; „Ziua de 29 Ianuarie 1945 a fost o zi foarte năpraznică, ningea şi bătea vântul încât nu puteam ieşi din casă afară”; „Amintire din ziua de 28/VII/1946 (…) Acest an a fost foarte sărăcăcios, murea lumea de foame”; „Pe data de 20 octombrie 1946 am înmormântat pe bunicul nostru Ion”; „Bunica Maria moartă pe ziua de 2 Nov. 1946”; „Pe ziua de 27 Februarie (anul ?) am fost la Teatrul Naţional din Iaşi cu Victoria şi colega noastră Codreanu Maricica. S-a jucat Titanic Vals cu…”.
Într-o însemnare datată 3 februarie 1918, găsim şi motivaţia preocupării de a lăsa posterităţii aceste însemnări: „Spre amintire las ca Suvenire al meu nume şi pronume, căci condeiul rugineşte şi mâna putrezeşte, dar scrisul se mai citeşte”.
În cuprinsul „Instrucţiunilor” de folosire a „Carnetului de alegător”, eliberat de Primăria Iugani, judeţul Tutova, în anul 1932, pe numele Damian Ioniţă, document care cuprinde pe lângă datele de stare civilă şi „Semnalmentele”: talia, părul, faţa, fruntea, sprâncenele, ochii, nasul, gura, bărbia şi semne particulare, cu pagini distincte pentru: alegerile Consiliului sătesc, alegerile Consiliului comunal, alegerile Consiliului judeţean, alegerile la Adunarea Deputaţilor şi alegerile la Senat, pe lângă alte date, se făceau următoarele precizări: „Cărţile de alegător pentru cameră şi Senat din carnetele de identitate liberate femeilor se vor anula. (…) În fiecare an cetăţeanul este obligat a se duce la primăria respectivă, spre a-i completa numărul de ordine în care este înscris în lista anului respective, la fiecare colegiu”.
Fiul lui Ioniţă Damian, Ioan Damian, colonel în retragere, veteran de război, s-a născut la 5 martie 1923, în Bodeşti, judeţul Vrancea. A urmat cursurile şcolii primare şi ale gimnaziului în satul natal. La 1 octombrie 1943, a început cursurile Şcolii Militare de Subofiţeri Jandarmi de la Târgu-Ocna, judeţul Bacău. Apropierea frontului a determinat evacuarea şcolii la Găieşti, judeţul Dâmboviţa, deplasarea întregului efectiv făcându-se pe jos. Cei 800 de elevi care compuneau efectivul şcolii au dus cu ei în raniţe şi saci de merinde întreaga dotare a acestei instituţii, inclusiv armamentul şi muniţia aferentă. În timpul şcolii, respectiv în august 1944, a participat la un important episod din cadrul celui de al doilea război mondial, moment relatat în articolul „Elevii jandarmi de la Găieşti, după 23 august 1944”, apărut în „Nemuritorii”, volumul III, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2001.. După 23 august 1944, misiunea de a zdrobi rezistenţa ostaşilor germani aparţinând diferitelor unităţi şi comandamente din Bucureşti şi judeţele învecinate, a revenit Armatei Române la care au participat şi unităţi de jandarmi. În această situaţie a luat parte la lupte şi elevul caporal Ioan Damian, din cadrul plutonului 2, compania a doua din Şcoala de Subofiţeri de Jandarmi Găieşti. Astfel, pe data de 24 august 1944, plutonul din care făcea parte, a primit misiunea de apărare a Aeroportului Militar de pe raza comunei Petreşti, judeţul Dâmboviţa. Datorită tacticii folosite de superiorii săi, a fost posibil ca în dimineaţa zilei de 25 august, o coloană germană formată din 72 de autocamioane şi alte vehicule motorizate, împreună cu 1200 ostaşi germani, care fuseseră încartiruită pe timpul nopţii în hangarele aeroportului, să se predea fără luptă. În zilele care au urmat, împreună cu plutonul din care făcea parte, a luat prizonieri, mai întâi 164 de ostaşi germani paraşutaţi, fără ca aceştia să opună vreo rezistenţă, iar apoi, pe raza comunei Crânguri de Jos, alţi 104 nemţi, dar şi un avion german gigant cu care aceştia venise.
Până la 31 decembrie 1944, plutonul şi compania a 2-a din care acesta făcea parte a acţionat pe raza judeţelor Buzău, Vrancea şi Bacău, scotocind versanţii de miazăzi şi de est ai Carpaţilor de curbură pentru prinderea soldaţilor germani rămaşi pe acele locuri şi pentru descoperirea şi adunarea armamentului rămas după luptele din cel de-al doilea război mondial.
La terminarea şcolii, pe data de 1 octombrie 1945, a fost repartizat la Regimentul de Jandarmi Pedeşti Bucureşti. În cadrul misiunilor îndeplinite în această perioadă, s-a aflat şi paza „lotului Antonescu” format din Generalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Piki Vasiliu, Gheorghe Alexianu, Generalul Mihai Pantazi Gherghe Lecca şi Eugen Cristescu, condamnaţi la moarte în aşa-zisul „proces al marii trădări naţionale” (generalului Pantazi, lui Gheorghe Lecca şi Eugen Cristescu, le-a fost comutată pedeapsa cu moartea în închisoare pe viaţă), misiune care s-a terminat în data de 1 iunie 1946, când primii patru au fost executaţi.
La 10 august 1946, a fost transferat din Bucureşti, la Legiunea de Jandarmi Trei Scaune. În articolul intitulat „Din amintirile unui fost jandarm veteran de război”, material pus la dispoziţia conducerii Inspectoratului de Jandarmi al Judeţului Covasna, colonelul în retragere Ioan Damian prezintă, în detaliu, modul de organizare şi funcţionare a Legiunii de Jandarmi Trei Scaune, la acea dată; principalele prevederi ale cadrului legislativ, dotarea, echiparea, îndeplinirea misiunilor, relaţiile cu autorităţile legale ş.a..
Legiunea de Jandarmi Trei Scaune se afla în subordinea Inspectoratului de Jandarmi Braşov şi avea în subordinea sa 51 de posturi de jandarmi, care funcţionau, în tot atâtea comune din componenţa judeţului. În anul 1946, comandantul Legiunii de Jandarmi Trei Scaune era mr. Diaconescu, iar apoi mr. Mihai Ştefănescu. Sediul Legiunii se afla în imobilul de pe str. Libertăţii nr. 9, unde astăzi funcţionează Şcoala Populară de Artă. Din multitudinea aspectelor relatate despre viaţa şi activitatea de atunci a jandarmilor, am reţinut modalitatea de „gestionare” a cazurilor de infractori din categoria „autor necunoscut”. „Atunci când se comitea o infracţiune pe raza unui post de jandarmi - relatează fostul jandarm Ioan Damian - şi nu erau descoperiţi infractorii, şeful de post avea acordat un timp de o lună de zile pentru a-i descoperi. În cazul în care, în această perioadă, aceştia nu erau descoperiţi, fără niciun alt ordin, şeful de post se prezenta la reşedinţa Legiunii de Jandarmi, pentru a face trei zile de arest, după care mergea la post şi din lună în lună, fără niciun alt ordin, venea din nou pentru trei zile la arest, până la descoperirea celor care au comis infracţiunea respectivă...”.
Până la desfiinţarea Jandarmeriei, în anul 1948, tânărul Ioan Damian, a îndeplinit pe rând funcţiile de şef birou aprovizionare, îmbrăcăminte, armament, muniţie şi cazarmare, iar în ultima perioadă şeful biroului financiar. Până în anul 1953, a lucrat în cadrul Miliţiei Raionale Sfântu-Gheorghe, la Biroul Economic care se ocupa cu descoperirea şi cercetarea infracţiunilor din acest domeniu. În perioada 1953-1968, a fost economist la mai multe unităţi din Sfântu-Gheorghe. După înfiinţarea judeţului, în 1968, a fost reactivat în cadrul Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, unde a activat ca ofiţer control la dispoziţia comandantului, până la pensionarea sa în 1975. Este veteran de război decorat cu Virtutea Ostăşească. Din anul 1996, este preşedintele Filialei Judeţene Covasna a Asociaţiei Veteranilor de Război din Ministerul de Interne. Împreună cu întreaga sa familie se bucură de respectul şi aprecierea celor care îl cunosc. În anul 2003, a primit Diploma de Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din municipiul Sfântu- Gheorghe. Urându-i sănătate şi La Mulţi Ani!, îl încredinţăm de respectul şi preţuirea noastră. Să trăiţi, domnule colonel în retragere Ioan Damian!