Cucuveaua - pe casa Guvernului!

Mulţi români, mai ales cei vârstnici, care au trăit acele vremuri de dinainte de 1989, compară starea îngrijorătoare a ţării de azi cu aceea din anii curbelor de sacrifi ciu din perioada interbelică. Zadarnic a tot încercat domnul prim-ministru Emil Boc să dreagă busuiocul. Pentru că, după cum s-au convins defi nitiv românii, ieşind cu ale lui declaraţii publice, s-a văzut, şi încă prea bine, că premierul una spune, iar realitatea- i cu totul alta. Prin regii cu mari pierderi, şefi i sunt tot şefi , cu salarii enorme. Aşadar, statul face economii pe spinarea românilor, pentru a umple, în continuare, pungile unor nesătui, care, nestingheriţi, îşi iau partea leului, fără să aibă ei grija zilei de mâine şi a crizei care ne-a pus gheara în gât. Valoarea punctului de pensie a scăzut simţitor, urmând o altă reducere a lui, în cascadă, sunt încălcate, grosolan, principiile unui drept câştigat, în situaţia pensiilor militarilor. Prin noua lege a salarizării unitare, toţi bugetarii pierd, de fapt, profitând, ca de obicei, benefi - ciarii excepţiilor arhicunoscute. Să nu mai pomenim de cei care lucrează în agricultură, aceşti oameni mereu nedreptăţiţi, mereu afl aţi într-un foc continuu al existenţei lor, de luni dimineaţa până duminică seară. Ei, producătorii hranei românilor, sunt, pur şi simplu, batjocoriţi!
În România de azi, totul este aruncat, şmechereşte, de către puternicii zilei, pe „categoriile vinovate” în acest stat de drept, nu pe incompetenţa şi pe sfi darea complice ale guvernanţilor. Mereu ni se invocă bau-baul FMI! „Aşa ne dictează FMI! - clamează guvernanţii. Noi suntem la comanda lui.” Nu credem, însă, că FMI îi obligă să facă şi prostii! Cu îmbufnări de Tontonel, premierul Emil Boc, ministrul Muncii - Mihai Şeitan, cel al Finanţelor - Sebastian Vlădescu, procedează cu noi ca în bancul cu vânătoarea iepuraşilor cu trei urechi: ei îi împuşcă pe toţi, cum le ies aceştia în cale, abia apoi le numără urechile, care-s, de fapt, tot două! Încât ne tot întrebăm noi, contribuabilii, care suferim direct din cauza gafelor maimarilor zilei: oare, când noi, românii, ţara asta vom intra în normalitate? E jenant să vezi că ministrul Şeitan (în limba turcă: diavol) şi secretarii lui de stat - Gherghina şi Mocanu - mint! Mint de îngheaţă apele! Cu neruşinare. Se turuie, papagaliceşte, mereu despre „pensii şi salarii nesimţite”, în timp ce şefi i de pe la Administraţia Portului Constanţa ne râd în nas, încasând salarii, lunare, de câte 20.000 de euro. Salariile magistraţilor, ale altora din Justiţie - în timp ce ale românilor obişnuiţi au mers în jos -, au crescut, după aplicarea noii legi, între 9 şi 18 milioane de lei (vechi). Pentru unii, în medie, cam 20 la sută! Profi tul social şi politic îl încasează mahării, iar pierderile le împart cu românii, dreptul la muncă, garantat de legi, este îngrădit. Prin unele locuri s-au dat şi sporuri ilegale (de vreo 290 de milioane de euro!), pentru refacerea capacităţii de muncă (adică, recuperare după concediu), pentru ziua de naştere, pentru vestimentaţie, pentru ţinuta decentă, pentru funcţie publică, pentru condiţii penibile, pentru cantină etc.. Te prăpădeşti de râs, dacă nu ar fi de plâns! Pe la Constanţa lui Radu Mazăre, prin Tulcea, lipsa de inspiraţie a unor şefi şi mişculaţiile lor au dus la salarii un sfert şi la trei sferturi sporuri! Prin unele locuri cu 150 la sută. Aşa că sumele, pentru sporurile ilegale, trebuie recuperate. „Banii - înapoi!” - strigă Nicolae Văcăroiu, preşedintele Curţii de Conturi. Şi când te gândeşti că „bocometrul” primului ministru prevedea, până mai ieri, doar bunăstare şi vreme bună! Context în care, referitor la pensiile actorilor, nu poţi să nu-ţi pui întrebarea: oare chiar trebuia obligată marea actriţă Tamara Buciuceanu să exclame: „N-aş vrea să mor tristă!”?
Din păcate, pe meleagurile noastre mioritice, de la un timp încoace, inconsecvenţa, deruta, gafele se ţin lanţ. Spre sfârşitul lunii ianuarie a.c., în urma adoptării unei Ordonanţe de Urgenţă, de către Guvernul Boc (IV), privind unele măsuri de încadrare, conform noii Legi a salarizării unitare, în anumite funcţii, a unor categorii de persoane din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Mihai Şeitan, a venit cu o precizare cât se poate de clară. Potrivit articolului 30 din Legea unică de salarizare nr. 330/2009 (conform relatărilor Prompt Media), ministrul sublinia: „Câştigurile salariale, care se înregistrau la sfârşitul anului 2009, se păstrează anul acesta, urmând ca personalul bugetar să fi e încadrat pe trepte şi gradaţii, pe structura nouă a Legii 330/2009”. Aşadar, românul a înţeles bine (atunci) că salariile bugetarilor rămân, anul acesta, la nivelul lunii decembrie 2009! Vorbea dumnealui, ministrul Şeitan, în acea declaraţie, că, prin actul normativ adoptat de Guvern, au fost găsite modalităţile concrete pentru acordarea sporului de vechime, a indemnizaţiei de conducere, precum şi a salariilor de merit pe un an. Se făceau precizări privind contractele colective şi individuale de muncă etc.. Ce a ieşit, la plata salariilor pe luna ianuarie 2010, s-a văzut. Scandaluri, proteste, nemulţumiri, ieşiri în stradă! Românii au încasat, unii chiar substanţial, mai puţin decât în luna decembrie. Iar vinovaţi de rezervă au devenit nişte contabili amărâţi, brusc vârâţi în rolurile unor acari Păun! A uitat ministrul, de la mână până la gură, ce a spus?! Păcăleală? Sfi dare? Umilire? A auzit el de Pinocchio? Minte? O să-i crească şi lui nasul, pe măsură ce scad salariile românilor!
Gafele, însă, nu se opresc aici! Lunea trecută, ministrului Finanţelor, Sebastian Vlădescu, i-au mai zburat vreo doi porumbei negri din gură. Pensiile vor fi impozitate! Iar alocaţiile pentru copii vor fi şi ele modifi cate, în funcţie de veniturile părinţilor. Să le luăm, însă, pe rând. Oare aceşti pensionari, atât de umiliţi azi, n-au mai plătit, odată, la vremea când trudeau, din greu, pentru această Românie, toate impozitele? Cum vine asta: impozitare la impozitare?! Românii au dat bani albi pentru zile negre, şi-au asigurat un drept viitor, cel al pensionării, prin impozitele lunare, după venit, unii muncind 35-45 de ani! Sfi dător, domnul ministru Vlădescu o ia frumuşel pe după vişin, cu acea aroganţă a lui, prea bine cunoscută, de a lua totul şi pe oricine peste picior, ne aruncă praf în ochi, clamând: „Orice venit, inclusiv pensia, trebuie taxat!”. Cică, există o raţiune dictată - zice el - de o „fi losofi e fi scală”, în această Românie, ţara de ei din ce în ce mai „manelizată”! Întrebărilor ziariştilor, el le răspunde băşcălios: „Nu veţi avea succes!”. Gafa este repetată şi în privinţa alocaţiei pentru copii. Dacă absurditatea aceasta se va aplica, este o măsură discriminatorie! Se mai poate vorbi, oare, despre atât de mult trâmbiţata egalitate de şanse? Chiar uită domnii miniştri Vlădescu şi Şeitan că, în această situaţie, este vorba despre un drept al copilului, nu al părinţilor?!
Oare chiar se vor impozita şi pensiile sub 10 milioane de lei vechi (pentru că celelalte au fost impozitate şi până acum!)? Răspunsul îl aşteaptă, cu îngrijorare, cei mai loviţi - pensionarii! Vor merge mai-marii momentului cu prostia chiar până acolo? Pe unii guvernanţi chiar că i-ar duce capul într-acolo. După cum înţeleg unii realitatea, cu susul în jos, totul este posibil. Mulţi români se întreabă dacă - şi în acest caz - nu-i vorba despre o penibilă încercare pentru a lua pulsul unui social românesc aproape exploziv. S-ar putea! Disperat, Guvernul Boc (IV) încearcă, prin diferite manevre, să stoarcă bani tot de la cei mai amărâţi şi apăsaţi contribuabili români.
Auzind ce afi rmaţii uluitoare fac miniştrii lui, care „au tentaţia de a nu rezista microfonului”, Emil Boc se zice că s-a înfuriat, chemându-i la ordine. Iritat de declaraţiile controversate, premierul Boc (susţine că nici măcar n-a auzit de „fi losofi a fi scală” a ministrului Vlădescu) cred că i-a „săpunit” pe făptaşi, dar oarecum părinteşte, mângâindu-i pe creştet, că nu şi-au învăţat lecţia, sfătuindu-i cu înţelepciune: „Altădată să nu mai faceţi!”. Şi ce s-au mai speriat ei, ameninţaţi cu remanierea! Ieşiţi, spăşiţi în faţa naţiunii, se fac ei că-şi pun cenuşa în cap, ca într-un fi lm animat cu Tom şi Jerry, promiţând, probabil, premierului că „din bucătăria internă” (unde acest aspect a fost discutat!) nu va mai ieşi nimic afară, să ajungă în spaţiul public, la urechea cetăţeanului român, care nu trebuie să ştie ce se discută, cu uşile închise, în Guvern. De ce trebuie să afl e românul un adevăr? Oare când sunt ei sinceri? Păi, cum vine asta, domnule Boc? Afară! Daţi-i afară! Asta-i soluţia, nu luarea lor în braţe şi mângâierea lor, când îşi bat joc de români!
Ieşind pe un post public, după ce - cel puţin aşa se deduce! - i-a urecheat pe vorbăreţii Vlădescu şi Şeitan, după ce se adresează unor primari, vorbindu-le despre „plata muncii”, de acum înainte (deoarece până azi, în perioada postdecembristă, a fost plătită, din păcate, mai mult nemunca!), îl ia gura pe dinainte, şi pe el, şi declară perioada prin care trece România de azi ca fi ind „cea mai mare criză de după cel de-Al Doilea Război Mondial”! Încât, mulţi se întreabă: oare să-i fi e mai greu României decât pe timpul secetei din 1946-1947, în anii de după războiul devastator? O afi rmaţie, considerată de toţi hazardată, în măsură să ascundă o realitate? Un adevăr? Unii o taxează chiar iresponsabilă! Ciudat lucru! Bani mulţi au fost luaţi, în tranşe, de la FMI. Unde sunt ei? Prin ce crăpături, din podelele Puterii de azi, se pierd ei? Chiar s-a furat pe aici totul? Unde sunt mesajele hiperoptimiste din urmă cu doar două-trei luni? O veste îţi dă frisoane. Se zice că fondul public de pensii ar fi fost falimentat încă prin anii 2007-2008, confundându-se criza pensiilor cu efectele crizei economice! A ajuns, cumva, Guvernul României (în frunte cu Emil Boc, cel care, se pare, guvernează după un fi lm recent premiat, la Berlin, parafrazându-i titlul: „Eu dacă vreau să guvernez, guvernez!”), chiar atât de falimentar? De ce toată această povară a crizei să fi e aruncată tot pe cei mai apăsaţi? Şi, din nou, te întrebi: unde sunt banii?
În timp ce Guvernul-groggy, afl at în pumni, caută doar „soluţii de avarie” într-o Românie cu o pensie minimă de 78 de euro (faţă de Franţa, cu 500), ministrul Vlădescu susţinând că, într-un stat civilizat, orice venit trebuie impozitat, „taxat” - zice el, vârând în discuţie „o fi losofi e fi scală”, Sindicatul Cadrelor Militare în Rezervă ameninţă Guvernul, care a transformat sistemul de pensii într-o „bombă cu ceas”, iar România „într-un poligon de încercare”, cu „o lovitură de stat, juridică!”.
Adevărul e că România s-a întors cu mulţi ani în urmă! Se vorbeşte că, de la 1 ianuarie 2011, cumulul pensie- salariu va fi suspendat defi nitiv, dar se acordă sporuri uluitoare pentru xerox, internet şi pentru antena de pe acoperiş, în timp ce până şi bursele elevilor buni au fost tăiate! Există şefi de post de poliţie care iau, lunar, peste 40 de milioane! Un grefi er primeşte vreo 30 de milioane de lei (vechi). E drept? Deloc! De unde are, totuşi, ţara asta atâţia bani de aruncat pe apa Sâmbetei? Iar în faţa tuturor acestor fumegante, a încercărilor de tot felul, a nadelor întinse, a perfi dului joc „Alba- Neagra” din politica românească, a tuturor diversiunilor, cetăţeanului i-a ajuns cuţitul la os. Dacă tot astfel vor continua lucrurile, românii vor ieşi în stradă. Cum, oare, vor proceda mai-marii clipei în faţa revoltei generale? Cum au procedat alţii, în 1907, 1929, 1933, în decembrie 1989? Sunt alte vremuri! Situaţie în care acest Guvern Boc (IV) trebuie să cadă! Pentru că una au spus mahării în campania electorală şi cu totul alta fac acum. Prea s-a aşezat cucuveaua pe casa Guvernului din Piaţa Victoriei! Domină o anarhie totală, soluţii nu se găsesc.
Să nu-l crezi, oare, pe cel ieşit cu pancarta în stradă: „Pleacă, domnule Boc! Lasă-ne în pace!”? Asta-i singura soluţie!