De ce mă baţi?

În procesul Mântuitorului Iisus Hristos găsim acest citat: „Eu am vorbit pe faţă lumii, am vorbit în sinagogă şi în templu unde se adună toţi iudeii, şi nimic nu am vorbit în ascuns; şi zicând El aceasta unul din slujitorii care erau de faţă i-a dat o palmă lui Iisus zicând: «Aşa răspunzi tu Arhiereului? ». Iisus i-a răspuns: «Dacă am vorbit rău dovedeşte că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?»”.
Studiile de specialitate afi rmă că economia adevărată se bazează pe nevoi, nu pe profi t, iar această maximă este mai valabilă în perioadă de criză. Această viziune economică este corectă, inclusiv din punct de vedere teologic - premisă că sistemul slujeşte oamenilor, nu invers. Astfel, o eventuală contestare a celebrei expresii „Slujim lui Dumnezeu, slujim oamenilor” s-ar putea numai izgonindu- L pe Dumnezeu dintr-un sistem al cărui interes este să îşi subordoneze voinţa oamenilor, răpindu-le treptat toate drepturile fără a le oferi nimic în schimb (Să trăiţi bine!?).
Obligativitatea sacrificiului sub pretextul solidarităţii reprezintă un păcat din punct de vedere teologic şi un ABUZ din punct de vedere social. Nu poate cere solidaritate călăul victimei. În mod cert, obligativitatea aceasta reprezintă o crimă împotriva umanităţii. Atunci când se pleacă de la premisa etică şi religioasă a respectării valorii vieţii şi a demnităţii umane, rezistenţa în faţa unui asemenea abuz trebuie să conducă la justa restaurare a unei societăţi. Într-o ordine socială care acordă omului respectul cuvenit, opţiunea sacrifi ciului, a solidarităţii este una liberă şi necondiţionată, axată pe sentimentul de compătimire. Nimeni nu se poate pretinde artizanul păcii sociale, în fapt, când în fond reprezintă o sursă generatoare de confl ict. Nu poate chema la solidaritate socială cel care nu este victimă. (ex.: Sindicatul Solidaritatea din Polonia).
Este drept că o societate realmente creştină nu se poate naşte din resentimente, ci din sfi nţenie. Dar, oare, sfi nţenia nu e o formă de revoltă împotriva păcatului? Din punct de vedere social sfi nţenia este prin defi niţie proactivă (ex.: Maica Tereza îngrijea bolnavii în India. A venit un american, şi zice: pentru un milion de dolari n-aş face aşa ceva. Ea zice: pentru un milion de dolari nici eu nu aş face, fac pentru Dumnezeu).
Toţi sfinţii visează la instaurarea unei ordini sociale care să respecte cu adevărat principiile şi valorile morale şi creştine, în detrimentul uneia care susţine în mod fals dreptul la păcat.
Era creştină a început cu Mântuitorul Iisus, cu sângele lui curs pe Sfânta cruce pentru izbăvirea umanităţii, pentru mântuirea noastră, şi s-a consolidat cu sângele sfi nţilor care au murit pentru credinţă. (O întrebare care rămâne în istorie: De ce Hristos a murit vertical pe cruce? Pentru că n-a vrut să moară orizontal. A vrut să fi e vertical şi-n moarte, şi să-i spună omului, pe care l-a creat vertical, ca prin verticalitate în viaţă să transceadă prin moarte în sfi nţenie, în mântuire.)
La noi, schimbarea din 1989 s-a făcut cu vărsare de sânge pentru o pretinsă libertate. Libertatea la ce? Să-ţi fi e frică? Să confundăm libertatea cu libertinajul? Cu decăderea morală? Cu jaful împotriva intereselor naţionale? Cu pornografi erea limbii române? Cu insultarea istoriei? Cu uciderea valorilor naţionale? Să facem mişto de Hristos şi de Sfânta Fecioară Maria? Asta-i libertate?
Şi când vine un necaz, vine unul şi ne cere să fi m solidari? La ce?
O societate se dezvoltă prin transformarea oamenilor, nu prin anihilarea sau exterminarea lor. Creştinul autentic nu poate vorbi despre păcat ca despre „un drept”, ci, mai degrabă, ca o greşeală umană şi despre o limitare a libertăţii omului. Păcatul limitează, în timp ce virtutea eliberează. Din această perspectivă putem vorbi despre păcat ca despre o cauză principală a constrângerilor drepturilor şi libertăţilor umane.
În acest context, mă întreb şi eu: De ce mă baţi? De ce-mi tai salariul? De ce tai pensiile? În numele cărui principiu moral faci acestea? La jaf, la rapt, la înstrăinarea de bunuri, de valori naţionale, m-ai chemat să fim solidari? Sau nu? Sau ai uitat de mine? Nu m-ai văzut? Toate acestea nu puteau exista fără linguşitori; în Hristos n-a dat Judecătorul, a dat lingăul de lângă el. Fără linguşitori n-ar fi tirani. Tiranii nu se nasc, îi formează lingăii. De aceea, trebuie să avem curajul de a ne spune public crezul, de a înfrunta public o situaţie, cerându-le socoteală celor care ne lovesc: De ce mă loveşti? În interpelarea „De ce mă baţi?” adresată de Mântuitorul Hristos celui care l-a lovit, se simte dorinţa Mântuitorului Iisus de a-l deştepta pe cel care păcătuieşte făcând rău unui semen al său.
La noi, românii, totdeauna e ceva De ce mă baţi? specifi c. Trecerea de la homo sovieticus sau „homocus”, al scriitorului rus Al. Zinoviev, la homo europeus se face cu poticneli şi pe acest drum uităm să fi m creştini, uităm să fi m români şi ne îmbătăm cu apă rece.
„Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fi m proşti. Ne cheamă să fi m buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi” (Nicolae Steinhardt -„Jurnalul fericirii”).
Dacă cineva a afirmat că şcoala românească naşte tâmpiţi, probabil a avut dreptate. Că el a ajuns în funcţie datorită unor oameni care, probabil, sunt tâmpiţi.
Deoarece suntem într-o perioadă în care Dumnezeu trimite în ţară inundaţii cumplite, suferinţe extraordinare în multe părţi ale României, să rugăm pe Dumnezeu să înece şi răutatea, şi păcatele, şi ura. La potopul lui Noe păcatul nu s-a înecat, a plutit peste ape şi s-a înmulţit în lume, ajungând la paroxism în zilele noastre.
Şi, pentru că locuiesc în judeţul Harghita, aş dori să le transmit fraţilor noştri maghiari următorul mesaj: decât să puneţi pe drumuri table care să ne separe, sau ce ştiu eu ce regionalisme anacronice şi vetuste, mai bine puneţi următoarea lozincă: „Ajută-ne Doamne, să trăim ca fraţii, ca să nu murim ca proştii!”. Pentru că nu este cancer de care se îmbolnăvesc numai maghiarii, nici gloanţe care ucid numai români, boala, suferinţa şi răutatea sunt universale. N-au rasă, n-au religie, n-au graniţe.

Pr. Gheorghe Oană
(Subcetate, judeţul Harghita)