Dacă uneori îţi tulbur somnul
cu paşii gândurilor mele, de vină-i marea
dacă Luceafărul nu mai intră în câte un iatac, de vină-i buciumul;
dacă teiul îşi picură frunzele ca pe nişte lacrimi triste, de vină-i vântul;
dacă plopii fără soţ suspină după umbra paşilor tăi, de vină-i luna;
dacă nu mai are cui se jelui codrul, e pentru că nu-l mai ascultă niciun băiet;
floarea albastră e palidă şi tristă, sara pe deal nu-şi mai lasă valul de poezie;
somnoroaselor păsărele nu mai are cine le spune aşa de frumos „Noapte bună” ca tine
fiindcă tu ai devenit o stea care de fapt nu e,
iar mie-mi vine să te trezesc, bădie, să te rog să mai vii printre noi în amurg
la ceasuri de dor, să ne mai spui
din dorinţele tale ce rămân nemuritoare.
Comentarii
Publică un comentariu nou