De ce nu mai vii?

Dacă uneori îţi tulbur somnul
cu paşii gândurilor mele, de vină-i marea
dacă Luceafărul nu mai intră în câte un iatac, de vină-i buciumul;
dacă teiul îşi picură frunzele ca pe nişte lacrimi triste, de vină-i vântul;
dacă plopii fără soţ suspină după umbra paşilor tăi, de vină-i luna;
dacă nu mai are cui se jelui codrul, e pentru că nu-l mai ascultă niciun băiet;
floarea albastră e palidă şi tristă, sara pe deal nu-şi mai lasă valul de poezie;
somnoroaselor păsărele nu mai are cine le spune aşa de frumos „Noapte bună” ca tine
fiindcă tu ai devenit o stea care de fapt nu e,
iar mie-mi vine să te trezesc, bădie, să te rog să mai vii printre noi în amurg
la ceasuri de dor, să ne mai spui
din dorinţele tale ce rămân nemuritoare.