De ce să plătim noi?

Un popor, ca să prospere, are nevoie de foarte multă înţelepciune şi putere de muncă, pe care, noi românii, le-am moştenit de la daci şi romani şi, de-a lungul mileniilor, le-am cultivat pe acest pământ pe care trăim. Dar, iată că acum, când suntem în Uniunea Europeană şi când Constituţia României declară sus şi tare că suntem o ţară independentă, Fondul Monetar Internaţional (FMI) ne adresează indirect cereri de adaptare şi integrare, cereri care sunt aproape imposibil de aplicat fără să nu lovim în însăşi fi inţa noastră naţională, în ADN-ul fi ecărui cetăţean în parte.
De ce să plătim noi, cetăţenii, şi faza de tranziţie spre societatea capitalistă şi criza economică, şi prostia, şi corupţia guvernanţilor noştri, cu alte cuvinte, costul social al lungii perioade de tranziţie în care se află, din 1989, România. Se declară de către forurile conducătoare ale Fondului Monetar Internaţional că, în 2010, vor fi peste un milion de şomeri. Deci, indirect, ni se induce şi ni se prognozează sărăcia lucie, frigul în casele românilor, boala şi lipsa de medicamente la pensionari, remuneraţia minimă, adică îngheţarea salariilor şi munca maximă, până la epuizare, cu prelungirea vârstei de pensionare. Guvernanţii noştri ne vor, după pensionare, direct în mormânt.
De ce atâtea oscilaţii fără stabilitate în viaţa economico-socială, neexistând o linie directoare de la un guvern la altul, o linie directoare a României, în care să fi e stabilitate şi, mai ales, continuitate, cel puţin în problemele importante pentru Ţară.
Este foarte uşor să faci pe democratul când lucrurile merg bine şi apoi să te transformi într-un „cameleon politic” de sorginte totalitară când lucrurile merg prost, fără să mai ţii cont de minciunile electorale din trecut. Este foarte uşor să promiţi 25 de mii de euro la toţi românii care se întorc în Ţară, dacă vei fi preşedinte, este foarte uşor să promiţi 100 de milioane de euro la basarabenii de peste Prut când eşti preşedinte, dar este foarte greu să le mai spui ceva celor un milion de şomeri din 2010 şi celor peste 500.000 de români cărora li s-a terminat ajutorul de şomaj şi nu sunt cuprinşi în nicio statistică.
Este din ce în ce mai greu pentru români să gândească liber. Este din ce în ce mai greu pentru români să vadă realitatea prin propria conştiinţă, să discearnă adevărul de minciună şi să aibă un punct de vedere propriu pentru fi ecare eveniment politic, social sau de altă natură. Când sărăcia inundă casa românului, el nu mai gândeşte liber, ci prin „golul din stomac”. Mass-media română, FMI şi, mai ales, frica zilei de mâine paralizează populaţia derutată, care se uită pe sticla televizorului aşteptând o viaţă mai bună, ce nu mai vine. Ne punem întrebarea: pe ce drum suntem mânaţi şi ce ne aşteaptă la capătul drumului? În loc de vorbe şi lupte patricide, guvernanţii noştri ar face mai bine să identifi ce necesităţile reale ale românilor şi, mai ales, să construiască soluţii viabile pentru ieşirea din criză. Pentru a avea soluţii, trebuie să ai idei, bunăvoinţă şi responsabilitate în faţa celor care te-au ales. Sindicatele anunţă mişcări de stradă. Doamne fereşte să mai explodeze mămăliga românească! Avem nevoie, mai mult ca orişicând, de solidaritate şi energie creatoare, avem nevoie de sacrifi ciu, nu numai din partea celor mulţi, dar şi din partea guvernanţilor noştri şi ai oligarhiei din jurul lor.
Doamne, binecuvântează pe români!