De la Voineşti, am urat „La Mulţi Ani!” Armatei Române

Covăsnenii nu au lăsat Ziua Armatei Române să treacă fără ca să aducă omagiul lor celor căzuţi pentru Ţară. La Monumentul Ostaşului Român din Voineşti, parohul oraşului Covasna, părintele Ioan Ovidiu Măciucă, a săvârşit slujba de pomenire a eroilor militari care şi-au jertfit viaţa pe altarul Ţării, eroi care şi-au pus viaţa şi cariera pe altarul iubirii de Neam. În prezenţa enoriaşilor ieşiţi de la Sfânta Liturghie în faţa Bisericii Ortodoxe „Înălţarea Domnului”, Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu” a depus o coroană de flori. Împreună cu copiii care formează Ansamblul folcloric „Junii covăsneni”, cei prezenţi s-au rugat pentru sufletele celor căzuţi în glorie pentru Neam. Datorită ostaşilor Armatei Române, acest pământ a rămas românesc. Sângele lor întăreşte temelia Ţării.
Probabil, exact în acele momente, un demn reprezentant al covăsnenilor, dr. Codrin Dumitru Munteanu, aflat la Stalingrad, participa la ceremonia oficială de inaugurare a Primului Cimitir al Militarilor Români de pe teritoriul Federaţiei Ruse şi fostei URSS, construit în memoria militarilor români căzuţi în cel de Al Doilea Război Mondial pe acel front, şi la înfăptuirea căruia a avut un rol decisiv. Cine ştie, poate printre osemintele militarilor români care au fost reînhumate, se aflau şi rămăşiţe ale strămoşilor voineştenilor care nu s-au mai întors de pe câmpul de luptă.
Probabil, unii dintre cei prezenţi la monument ştiau că un alt fiu al Covasnei a avut un rol important în organizarea instituţiei „Eroul Necunoscut” în România. Episcopului Justinian Teculescu i se datorează aducerea de la Mărăşeşti şi reînhumarea în Parcul Carol din Bucureşti a rămăşiţelor pământeşti ale „Eroului Necunoscut” în 1924, fapt care a produs un emoţionant efect în sufletele militarilor, dar şi în sufletul Ţării.
Poate nu ştiau toate acestea. Însă, cu siguranţă, lacrimile apărute în colţul ochilor unora dintre participanţi au curs pentru toţi străbunii noştri Eroi. Şi poate Bunul Dumnezeu a auzit ruga noastră pentru liniştea sufletelor lor.
Participarea României la Al Doilea Război Mondial s-a caracterizat prin două mari campanii: trei ani în est pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei alături de Axa Roma-Berlin-Tokio şi un an în vest pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Vest, alături de Naţiunile Unite.
Pe 22 iunie 1941, conform „Planului Barbarossa”, armata germană împreună cu Armata Română au început campania din Est împotriva URSS. Ordinul de Zi General al Armatei Române cuprindea cunoscutul îndemn al Mareşalului Ion Antonescu: „Soldaţi, vă ordon Treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăşmaşul din răsărit şi miază-noapte. Dezdrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîntregiţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabiei şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre”. Formularea „Războiul sfânt contra bolşevismului” a fost trei ani lozinca oficială a propagandei de război româneşti. După defilarea lejeră a germanilor şi a aliaţilor lor - printre care foarte importanţi, românii - până aproape de graniţele europene ale marii Rusii, de pe la începutul anului 1943 situaţia începe să se schimbe: cei trei generali ruşi de dintotdeauna - Iarnă, Distanţă, Noroi - intră în scenă. În aprilie 1944, contraofensiva strategică rusă atinge Nordul Moldovei, iar pe 20 august ruşii forţau frontul de pe linia Iaşi - Chişinău. Contribuţia României în efective de luptă a fost enormă, depăşită doar de armata germană, dar depăşind celelalte aliate ale Germaniei.
Marile pierderi umane în campania antisovietică şi colapsul economiei româneşti împovărată cu cheltuielile de război a dus la creşterea resentimentului împotriva „bocancului german” şi în rândul celor care în primă fază au sprijinit alianţa cu Germania. Regele Mihai a condus cu succes lovitura de stat pe 23 august 1944 având suportul opoziţiei politice şi al armatei, arestându-i pe Ion Antonescu şi pe membrii Guvernului. În aceeaşi zi, la orele 22, Regele a difuzat „Proclamaţia către ţară”, prin care anunţa revenirea la un regim democratic, încheierea războiului cu Naţiunile Unite şi întoarcerea armelor împotriva Axei. În ciuda actului de la 23 august, România a constituit, în ochii URSS, o pradă de război. Pe principiul că „cel care ocupă un teritoriu îşi impune şi sistemul său social”, armata sovietică a impus venirea la putere a comuniştilor (deşi Partidul Comunist din România era o forţă politică neglijabilă şi detestată atât de autorităţi, cât şi de opinia publică).
Armata Română a dus grele lupte şi în această campanie, împotriva foştilor aliaţi. La momentul „întoarcerii armelor”, armata noastră număra circa 1.100.000 militari care, disciplinaţi, au ascultat ordinele Marelui Cartier General, nesemnalându-se „defecţiuni” în ceea ce priveşte schimbarea alianţei militare. Grele lupte s-au dat la Oarba de Mureş, pentru forţarea Mureşului şi cucerirea formei de teren înalte din dreapta lui, împotriva trupelor hitleristo-horthyiste. Aici s-a ignorat cererea comandanţilor români de a învălui zona cuprinsă între Cipău şi Iernut, dispunându-se dezvoltarea unei ofensive frontale dezavantajoase. Atunci au murit vreo 9.000 militari români.
Pe 25 octombrie sunt eliberate ultimele localităţi româneşti din Vest: Carei şi Satu-Mare. Ordinul general nr. 77 din 26 octombrie 1944 al ministrului de Război, consemna: „Ardealul sfânt, leagănul scump al românismului, furat printr-un odios dictat, oferit cu generozitate de dictatorii Europei magnaţilor unguri pentru întregirea latifundiilor lor, a revenit azi prin luptă dreaptă şi jertfă vrednică la Patria din care a fost rupt. O graniţă blestemată trasată din ură şi răzbunare a despărţit timp de patru ani părinţii de copii şi fraţii de fraţi. Lanţurile robiei au fost rupte. Uniţi în luptă şi cu jertfă am reîmplinit drepturile noastre de viaţă în Ardeal”.
Ziua de 25 octombrie devine, din 1959, Ziua Armatei Române. Şi această zi nu mai semnifică doar victoriile de la graniţa de Vest: este o aducere aminte a întregii istorii combatante a armatei noastre - tot trecutul ei de luptă!
La mulţi ani, braţ oţelit, la mulţi ani, exemplu de jertfă, la mulţi ani, Armată Română!

Categorie: