DEMNITATEA DE A AFIRMA, ORIUNDE ŞI ORICINE AI AJUNGE ÎN ACEASTĂ LUME, CĂ EŞTI ROMÂN!

Serghei Petrovici Kapitsa (14 februarie 1928, Cambridge - 14 august 2012, Moscova) a făcut parte dintr-o „dinastie de savanţi”: bunicul său, Alexiei Nicolaevici Krylov, a fost un cunoscut matematician şi constructor de nave; tatăl, Pyotr Leonidovici Kapitsa, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, iar fratele său, Andrei Petrovici Kapitsa, un renumit geograf.
La vârsta de şapte ani, este nevoit să se întoarcă în URSS, într-o inedită reîntregire a familiei. Tatăl, care călătorise mult între Anglia şi Rusia, este reţinut în ultima ţară, sub bănuiala de spionaj, iar mama şi copiii vor petrece ani buni într-un semiexil în regiunea Kazan.
De-abia după moartea lui Stalin reapar posibilităţile de afirmare a tânărului Serghei Petrovici Kapitsa. Devine absolvent al Institutului de Aviaţie din Moscova, va fi doctor în fizică şi matematică, având o recunoaştere internaţională ca savant în aceste domenii. Ca profesor universitar, a predat la institute prestigioase, precum cel Aerohidrodinamică, cel de Geofizică şi la Institutul de Fizică al Academiei URSS.
În anul 2008, cu ocazia împlinirii de către marele savant a vârstei de 80 de ani, revista „Natura” din Chişinău a publicat un amplu interviu, realizat de Alexei Rău, directorul Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova. Dialogul va începe în limba rusă, dar - surpriză - răspunsurile sunt formulate în limba… română!
***
„- Stimate domnule academician, sunteţi descendent din viţă basarabeană. Mai ţineţi vreo legătură cu baştina strămoşească?
- „Vreo legătură” e prea puţin spus. Precum vedeţi, vă răspund în limba română, pe când dumneavoastră m-aţi întrebat ruseşte… […]
- Astăzi sunteţi pus pe surprize…
- La ce vă referiţi?
- Am în vedere, mai întâi, comunicarea pe care aţi prezentat-o în cadrul acestei conferinţe internaţionale, prilejuită de aniversarea a 170-a a Bibliotecii de Stat a Rusiei, făcând un adevărat fureur. Şi a doua surpriză este că vorbiţi atât de bine limba noastră…
- Iată că şi dumneavoastră, când vă referiţi la această limbă, recurgeţi la exprimarea eufemistică. Academicianul Piotrovski, un mare romanist şi un prieten al familiei noastre, a tot vorbit despre situaţia lingvistică din Basarsabia, inclusiv despre felul acesta al multor intelectuali, iscat din raţiuni de circumspecţie politică, desigur, de a ocoli numele ei cel adevărat. Dar ea este limba română (subl. n) şi n-ai ce-i face. Bovarismul politicienilor de la Chişinău, care poate fi numit cu un cuvânt mult mai dur, numai că nu-mi pot permite să cobor atât de jos, întreţinut, ba nu - generat, de o seamă de politicieni chiar de aici, de la Moscova, este o mostră de ignoranţă agresivă. Eu nu cred că în condiţiile creşterii nivelului de instruire şi al democratizării, opacitatea agresivă a acestor grupuri şovine nu va fi dezamorsat definitiv. Lucrul acesta, însă, depinde de vorbitorii acestei limbi, în primul rând, de intelectualii de la voi, care trebuie să spună adevărul. Iar dacă «a spune adevărul» vi se pare o expresie cam bombastică, atunci ţineţi-vă de ceea ce se numeşte demnitate intelectuală. Eu, fiind departe de locurile de baştină ale străbunicilor mei, ţin la această limbă tocmai din acest sentiment de demnitate, care include, pentru intelectual, şi datoria de a cunoaşte şi de a vorbi limba mamei care i-a dat viaţă şi l-a crescut. Dacă bunelul şi bunica erau basarabeni vorbitori de limba română, dacă tatăl meu şi mama mea au fost la fel, chiar dacă, în virtutea situaţiei lor, nu au prea avut condiţii să se şi afirme în această limbă, cum puteam eu să fiu altfel? Mai mult chiar, decât m-am născut şi am crescut departe de Basarabia, am mers pe urmele tatei şi mi-am luat şi eu o soţie basarabeancă, de prin părţile Sorocii, aşa încât, atunci când ne retrăgem în căminul nostru familial, mai vorbim şi româneşte. Am şi mers împreună, de câteva ori, când eram mai tineri, în ospeţie la părinţii şi la rudele soţiei mele.
- Vă mulţumesc pentru interviu.
- Iar eu vă mulţumesc pentru invitaţie şi vă rog să transmiteţi cititorilor revistei „Magazin bibliologic” urările mele de fericire şi de mai bine. Mai ales cititorilor de prin părţile Sorocii, oameni despre care am nişte amintiri de neşters.”
(Surse: www.wikipedia.organizat; www.materiale.pvgazeta.info;
www.forum.md;
www.roncea.ro;
https://uni media.ro)