În deplasare

Vă rog să nu vă speriaţi de titlu. Nu aţi ajuns încă la rubrica sport a ziarului! Totuşi, trebuie să vă fac de la început o mărturisire: nu am ştiut ce alt titlu să dau articolului ce urmează. Aceasta, pentru că nu îmi place „senzaţionalul” (fie el şi numai în titlu) utilizat cu obstinenţă şi inconştienţă de media din România.
Zilele trecute, am trecut prin Sibiu cu treburi. Am profitat de ocazie şi pentru a-mi revedea nişte vechi prieteni. De Sibiu mă leagă amintiri plăcute din timpul tinereţii, aşa că eram curios să văd cum mai arată oraşul, fostă Capitală Culturală Europeană.

Faţă de cum îl ştiam, s-a schimbat mult. În general în bine, după părerea mea. Se mai văd încă faţade de blocuri cu urme de gloanţe de la „Revoluţie”, ca o aducere aminte a vremurilor trecute.
Pe lângă unele realizări frumoase, cum ar fi zona centrală a oraşului, acum dotată şi cu parcări moderne, tot în „buricul” târgului am văzut şi un lucru care m-a întristat. Pe strada Andrei Şaguna se află o clădire marcată cu două plăci comemorative.

Pe prima dintre ele scrie: În această clădire a fost sediul redacţiei revistei „Transilvania” (1868- 1946) organul oficial al „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român” (Astra).
Pe cea de-a doua este inscripţionat următorul text: În această casă a locuit ultimii ani din viaţă GEORGE BARIŢIU 1812-1893 animator şi îndrumător al vieţii culturale din Transilvania. Sfatul Popular al Oraşului Regional Sibiu 1964.
Din ceea ce mi-au povestit prietenii mei, în centrul istoric al oraşului Sibiu există nişte reguli relativ clare la clădiri, indiferent cine este proprietarul. Aceasta în ideea de a nu agresa ochiul cu tot felul de „inovaţii arhitecturale” făcute de către persoane fără cunoştinţe în domeniu. E un lucru lăudabil pentru Primăria din Sibiu, dar mă întreb de ce tot aceleaşi persoane au lăsat într-o stare deplorabilă o clădire cu rezonanţe istorice deosebite?
O bucăţică mică, dar de mare importanţă a Istoriei românilor zace în paragină în centrul Sibiului!

După cum vedeţi şi în fotografiile făcute la faţa locului, clădirea arată într-o stare jalnică! Nu ştiu dacă această clădire mai este folosită sau în a cui proprietate este. Dar este o pată pe obrazul Primăriei din Sibiu. Seara am petrecut-o acasă la prieteni. În timp ce doamna casei pregătea masa, aşa ca atunci când românii au oaspeţi, am răsfoit numărul 54 al ziarului „Sibiu 100%”. Ziar bine asezonat şi cu informaţii, dar şi cu reclame, căci trăim într-o lume în care reclama a ajuns parte din viaţa noastră, fie că ne place sau nu. Undeva jos, pe un colţ de pagină, la secţiunea „Actual”, am citit o ştire din care am să citez: „... primarul Klaus Johannis a primit decoraţia statului austriac - Ordinul de merit „Marea Cruce de Argint” - oferită de preşedintele Republicii Austria, dr. Heinz Fisher, ... pentru servicii aduse Austriei...”.
Ce să vă mai spun? Cârcotaş cum sunt, nu am putut să nu mă gândesc la faptul că starea deplorabilă a clădirii de care v-am vorbit e unul din motivele decorării domnului primar Klaus Johannis .
Poate e numai în mintea mea motivul, dar parcă prea se leagă. Să fim foarte bine înţeleşi: nu am nimic cu primarul Sibiului. Ceea ce a reuşit să facă bine este de admirat, dar nu pot să nu remarc şi lucruri nefăcute de dumnealui, care mă rănesc pe mine ca român. P.S.: Pentru cei ce nu-şi mai aduc aminte sau pur şi simplu nu ştiu, George Bariţiu a fost un istoric şi publicist român transilvănean, întemeietorul presei româneşti din Transilvania. Membru fondator al Societăţii Literare Române (1866), iar în anul 1893 a devenit preşedinte al Academiei Române.

Un român în deplasare, prin Ţară România, 23 iunie 2009