Despre neajunsurile de a fi dascăl (mai cu seamă în inimă de Românie)…

În această ultimă jumătate de an, în care lumea românească şi-a ieşit cu totul din ţâţâni, este lipsit de îndoială că pentru dascălii români din preconizatul ţinut secuiesc a devenit acut sentimentul că trăiesc în plin Absurdistan, că au devenit cetăţeni nu de mâna a doua, ci de a N mână. Nu este o afi rmaţie gratuită, iar în sprijinul acesteia vom înşira argumentele care urmează; unele sunt comune şi izvorăsc din sentimentul de frustrare pe care îl resimte întreaga breaslă din România, altele au - al naibii - o coloratură cu totul şi cu totul locală, regională, specifi c „ţinutaşă”:

1. Împingerea în derizoriu a domeniului instructiveducativ prin cea mai aberantă Lege a Educaţiei de după al Doilea Război Mondial, criticată de specialiştii în domeniu, de cadrele didactice, de sindicate, de reprezentanţii părinţilor, dar - practic - impusă cu obrăznicie şi cu o iresponsabilă aroganţă de o guvernare şi de un ministru care au susţinerea unui partid (PD-L) doritor să reîntoarcă România la totalitarism, afl at într-o ruşinoasă cârdăşie cu cea mai antiromânească organizaţie (UDMR), încântată să dea şi ea o mână de ajutor la demolarea învăţământului românesc.
2. „Curbele de sacrifi ciu”, care în fapt nu se reduc la tăierea salariilor cu 25 %. Dispariţia salariilor de merit începând cu 1 ianuarie 2010, care erau acordate profesorilor, învăţătorilor şi personalului auxiliar cu reale merite în desfăşurarea procesului educativ, a fost o primă lovitură. Impozitarea salariilor va fi , în realitate, de 41%, pentru că cei 25% trebuie însumaţi cu cele 16 procente din impozitarea prevăzută până acum de legislaţie.
3. Transformarea în sarcină de serviciu, aşadar neremunerată, a evaluării şi a supravegherii la probele orale de bacalaureat (adevărate parodii de examen şi de examinare!) şi la evaluarea naţională. Tot aici, de data aceasta din punct de vedere moral, trebuie neapărat menţionată şi înjosirea cadrelor didactice prin presiunile exercitate asupra acestora de a participa în comisiile de examinare şi prin ameninţările cu sancţiuni în cazul unor erori sau incorectitudini, profesorii fi ind suspendaţi din start drept nişte posibili infractori.
4. Batjocorirea, de-acum legiferată, a limbii române, care ar trebui - cică - să se predea după manuale speciale destinate minorităţilor şi a predării Geografi ei şi Istoriei României (nu a Istoriei Românilor, aşa cum ar trebui să fi e titulatura şi conţinutul obiectului!) în limbile minorităţilor. În fapt, această pretenţie, inclusă cu slugărnicie într-o lege care ar dori să jaloneze pentru multă vreme şcoala românească, răspunde doar pretenţiilor obraznice ale elitei politice maghiare care, şi pe această cale, încearcă să accentueze separatismul între minoritate şi majoritate (într-un spirit puternic european, nu-i aşa?!) şi să grăbească autonomia teritorială a aşa-zisului ţinut secuiesc.
5. Corolarul celor expuse sub punctul (4) va fi un nou val de epurări etnice a profesorilor din judeţele Covasna, Harghita şi, parţial, Mureş, după cel din anii 1990 şi 1991.

   În concluzie, dragi absolvenţi de universitate, dacă aveţi vocaţie de martiri sau dacă sunteţi masochişti, îmbrăţişaţi cariera didactică! Oriunde în această ţară ajunsă în pragul falimentului şi a totalitarismului, dar mai ales în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş!