Dictatura nulităţilor

Vlad Hogea, autorul lucrării Dictatura nulităţilor (apărută la Editura Samizdat şi distribuită de „Business Adviser”), este doctor în Istorie, lector universitar, editor al revistelor „Business Adviser” şi „Business Point”, colaborator al săptămânalului regional de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean”, dar şi om politic (fost deputat şi euro-observator). A publicat atât cărţi, cât şi studii istorice, juridice şi de politologie, articole, eseuri şi interviuri. Din februarie 2010, este realizatorul şi prezentatorul emisiunii „Filmul sau Viaţa?”, de la Antena 2.

Lucrarea conţine o analiză solidă a teoriilor contemporane asupra naţiunii şi naţionalismului, dar şi un studiu despre statele naţionale în contextul globalizării. Într-un alt capitol, autorul se referă la defăimarea ţării şi a naţiunii române, iar ultima secţiune a volumului reproduce o parte din publicistica sa din presa vremii. În eseul care dă titlul cărţii, Dictatura nulităţilor, Vlad Hogea arată că „pe Pământ sunt două lucruri omniprezente: hidrogenul şi proştii. Nulităţile conduc mai peste tot, iar valorile au devenit neputincioase în faţa înfumuraţilor cu pretenţii de elite. Puterea este plină de lepre care se descompun la lumina zilei şi, prin putrefacţia lor, infectează aerul odinioară curat şi sănătos al unei lumi în declin. Lipsa de caracter şi de substanţă - probată de cei care ne dirijează destinele - ar trebui, aparent, să ne contrarieze. Dacă ne-am lua după regulile logicii şi normalităţii, fi resc ar fi să avem conducători a căror statură morală să constituie un exemplu de verticalitate şi competenţă. Ce rectitudine să pretinzi, însă, de la nişte inşi care se târăsc ca melcii pe autostrada bunului-simţ? Trebuie reprimată, fără întârziere, asocierea acestor nulităţi, minoritatea aceasta agresivă, aptă să-şi impună regimul dictatorial asupra majorităţii morale, care se refugiază în blazare şi tăcere culpabilă. Faptul că nu reacţionează forţele curate şi merituoase, inexplicabila şi impardonabila fugă de responsabilitate a adevăratei elite naţionale, toate acestea fac pârtie stârpiturilor, impostorilor şi lichelelor. Guvernarea României este vidată de valoare: îşi impun mediocrele idei şi puncte de vedere nu vârfurile, ci viermii generaţiei noastre inegale. Mârlănia se impune asupra bunei-creşteri, iar vulgaritatea ieftină este mai apreciată decât gustul ales. Ce zâmbăreţi sunt proştii solemni, care ne controlează destinele, ce cretin este rânjetul superior al gunoaielor parfumate cu apă de colonie, ce hârjoneală mai trag pe la „talk-show”-uri nulităţi docte, ale căror sumă şi diferenţă sunt egale cu zero! (...) Tranziţia ultimilor ani nu e compusă biochimic din necesara untură de peşte, ci dintr-un abject şi ucigător concentrat de cucută. Neamul Românesc, în loc să guste prudent, cu vârful limbii, din pocalul cu otravă, l-a dat voiniceşte, din prima, peste cap. În timp ce nulităţile îşi fortifi că dictatura, valorile muribunde visează la Înviere”...
„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“ (Nicolae Iorga)