Din discursul preşedintelui „Asociaţiei Ţara Iancului - Iubirea Mea” Deva, Ioan Paul Mărginean, rosti la Ţebea în 9 iunie 2016

„… Privind eroii Neamului nostru să rememorăm împreună câteva evenimente: se împlinesc anul acesta 2060 de ani, respectiv 1910 ani de la moartea regilor unificatori ai strămoşilor noştri daci Burebista, respectiv Decebal; se împlinesc 415 ani de la moartea lui Mihai Viteazul; 231 de ani de la martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan; 167 de ani de la moartea martirică a lui Ioan Buteanu - prefect al Zarandului, unul din cei 40.000 de români ucişi de tiranii unguri invadatori în Revoluţia Română şi Războiul de autoapărare de la 1848-49; 144 de ani de la moartea lui Avram Iancu; 100 de ani de la începerea primului Război Mondial şi 72 de ani de la terminarea celui de Al Doilea Război Mondial.
Sfinte moaşte şi mărturii de la multe din evenimentele enumerate sunt păstrate aici, în acest Pantheon de la Ţebea. Miile şi zecile de mii de eroi şi martiri ai neamului daco-românesc ne privesc de-acolo de sus şi ne întreabă dacă şi noi am făcut destul pentru glia străbună şi neamul strămoşesc. Şi putem spune că până când la Ţebea nu se va construi un Mausoleu al Revoluţiilor Române de la 1784, 1848-49 şi 1918, până când eroii Neamului nostru daco-românesc nu vor fi cuprinşi în programa şcolară şi învăţaţi în şcoli; până când aceşti eroi ai Neamului nu vor fi recunoscuţi şi omagiaţi cum se cuvine de Guvernul şi Statul Român, ei bine până atunci putem spune că nu am făcut încă destul. Şi pentru că azi asistăm la un război mediatic împotriva Neamului daco-românesc, a eroilor şi luptătorilor săi şi a Bisericii Ortodoxe Române este nevoie de încă o Revoluţie, purtată cu „arma legii” , în care societatea civilă şi Biserica, şi nu numai, să se implice, pentru a îndrepta ceea ce trebuie îndreptat. Este de reflectat ceea ce a vrut să spună în versurile sale, rostite la Ţebea, un mare poet român contemporan, trecut la cele veşnice acum 6 ani:
„Iubit Ardeal fii pregătit de luptă
Dacă voieşti să supravieţuieşti
Căci lancea ne e ruptă şi coruptă
De marii trădători din Bucureşti…”.
Imnul Revoluţiei Române Transilvane de la 1848-49 (devenit după 1990 Imnul României), ne cheamă prin versurile sale din strofa a X-a şi acum ca şi atunci:
„Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă, că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!”.
Închei cu un omagiu care este scris cu litere de aur pe o placă de marmură montată aici, în Pantheonul de la Ţebea, de către Asociaţia noastră şi Clubul „Crăişorii” acum câţiva ani:
„GLORIE VEŞNICĂ CELOR PESTE 40.000 DE MARTIRI ŞI EROI DIN TRANSILVANIA UCIŞI DE TIRANIA UNGUREASCĂ ÎN ANII REVOLUŢIEI DE LA 1848-1849.
GLORIE ŞI RECUNOŞTINŢĂ ETERNĂ TUTUROR CELOR CARE AU LUPTAT ŞI S-AU JERTFIT PENTRU APĂRAREA ŞI PĂSTRAREA GLIEI, CREDINŢEI ŞI LIMBII STRĂBUNE, PENTRU UNITATEA ŞI FERICIREA NEAMULUI ROMÂNESC MULTIMILENAR”.

Categorie: