Doina Iancului

Codrule, bătut de ploi
Trece Iancu printre noi
În amurg şi clar de lună
Vântul paşii îi adună.

Crişul poartă cu fi ori
Apele în sărbători
Să le-aprindă vâlvătăi
Revărsate-n ochii Săi.

Stelele îi joacă-n plete
Flinta paltin între spete
Glasul tunet duruit
Ceru-n trăsnet năruit.

Când pornit-am vijelia
Uraganul şi mânia
Codrule, ai fost cu noi
Prăvălindu-ne puhoi.

A plecat apoi ca-n vis
S-aducă dreptatea-n scris
Că din ţară-i alungat
Mincinosul de-mpărat.

Pleacă-ţi fruntea să-i asculţi
Fluiera doinind prin munţi
Somn la Ţebea noaptea mare
Domnul Iancu nu mai are.