Duminica a 6-a dupÅ Rusalii
Pr. Cristian Vlad Irimia
„Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta.
Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa.
Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.”
(Matei 9, 6-9)
Sfânta Evanghelie citită în Duminica a 6-a după Rusalii exemplifică faptul că bolile au şi cauze spirituale, iar cea mai frecventă este încălcarea poruncilor lui Dumnezeu, păcatul.
Prof. univ. dr. Pavel Chirilă spune: „Este un fapt aproape comun să vedem la cabinet oameni bolnavi încărcaţi de mari păcate în trecutul lor. Am avut ocazia să cunosc chiar situaţii mai precise: în vremea comuniştilor, un preot a vrut să facă slujba de Înviere auzită şi în curtea bisericii. Un şef local - având o autoritate în zonă - l-a invitat să întrerupă staţia de amplificare. Preotul a refuzat. Atunci activistul a pus mâna pe fi rele difuzorului, să le rupă. În clipa aceea a făcut o hemiplegie (mâna care a acţionat şi piciorul - paralizate) şi a fost dus cu ambulanţa direct la spital. Soldaţii sau deţinuţii care au participat la dărâmarea bisericilor în vremea comunismului au avut mai târziu probleme de sănătate. Biserica din Vatra Dornei este un caz edificator. Pe parcursul derulării construcţiei, un om din oraş l-a reclamat pe Pr. Mihai Valică în repetate rânduri, pentru a bloca construirea catedralei. Totuşi, biserica s-a construit. Pe data de 13 septembrie 1999, s-a făcut sfi nţirea paraclisului catedralei. În timpul slujbei de sfi nţire, potrivnicul reclamagiu a făcut o hemiplegie şi a paralizat” (Pavel Chirilă, „Vindecarea”).
O altă cauză de îmbolnăvire este neiubirea semenilor şi vrăjmăşia cu oamenii: violenţa în familie, minciuna, răutatea şefi lor, nedreptăţile sociale, abuzurile instituţiilor publice, nedreptatea judecătorilor etc.. Foarte multe confl icte se iscă între oameni din cauză că unul îl acuză sau îl cleveteşte pe altul.
„Este, de fapt, o întreagă patologie socială (o sociopatie) care generează o patologie medicală specifi - că: boli psihice, sinucideri, infarcte, accidente, vătămări fi zice etc.” (Pavel Chirilă, „Vindecarea”).
O cauză reală a foarte multe boli este coruperea mediului înconjurător.
Tratarea apei cu clor face să se formeze un compus organic halogenat volatil-trihalometani (THM), care duce la creşterea riscului de cancer cu diferite localizări. Tratarea solului cu nitraţi poluează intens apele de suprafaţă şi prima pânză de apă freatică. Expunerea la pesticide are următoarele efecte patogene: carcinogenitate (efect cancerigen), mutogenitate (agresiune asupra materialului genetic), teratogenitate (efecte nocive asupra fătului), diferite sindroame neuropsihice (British Medical Association, Pesticides, Chemicals and health).
Anual sunt emise în atmosferă cca. 138 milioane tone substanţe poluante, între care se numără şi plumbul. Efectele plumbului asupra sănătăţii sunt multiple: anemie, hipertensiune, polinevrită, nefropatie interstiţială, retard psihic şi intelectual, pentru că plumbul trece prin placentă (Gh. Mohan, A. Ardelean, „Ecologia şi protecţia mediului”).
Bolile mai sunt alimentate şi provocate de producătorii de alimente şi băuturi care sacrifică sănătatea oamenilor pentru reuşita în afaceri, lucru pe care îl consider un mare păcat făcut împotriva semenilor, pe care trebuie să-i iubim, nu să-i otrăvim.
Un mare pericol îl reprezintă aditivii alimentari: E330, E621, E211, E131, E142, E213, E214, E215, E217, E239.
De exemplu, aspartamul este răspunzător de: cefalee, vertij, spasme cerebrale, greţuri, spasme musculare, îngrăşare, erupţii, depresie, astenie, iritabilitate, insomnie, tulburări de vedere, scăderea auzului, palpitaţii, senzaţie de lipsă de aer, atacuri de panică, pierderea gustului, tulburări de memorie, dureri articulare. Majoritatea autorilor sunt de acord că aspartamul are un rol în declanşarea următoarelor maladii: tumori cerebrale, sceloroză multiplă, epilepsie, sindroame extramiramidale, boala Alzheimer, retardare mintală, malformaţii (Nicoleta Macovei, „O bombă chimică: Aditivii alimentari”).
Benzoatul de sodiu, folosit în băuturile răcoritoare ca antiseptic, este deja interzis în multe ţări europene.
Sarea iodată merită o atenţie specială, deoarece în România este iodată prin lege întreaga populaţie. Administrarea de iod în exces blochează reacţiile de organifi care şi cuplare, produce guşă, la gravide declanşează hipotiroidie la făt (Harisson, „Principiile Medicinii Interne”).
Fericitul Părinte Dumitru Stăniloaie mărturiseşte că natura este astfel structurată încât lasă loc intenţiilor umane. Când lucrarea omului în natură şi în lume nu duce la îmbunătăţirea lui duhovnicească, apar insuccese şi dureri. Facerea trupului din pământ implică o recapitulare a elementelor universului material în constituţia omului. Atentând la integritatea morfologică a naturii, omul o poate corupe, dar această corupere a naturii face imposibilă existenţa omului şi a semenilor. Trebuie să avem bunul obicei ca, de câte ori ne lovim de lucruri, să facem efortul de a le pune în legătură cu Dumnezeu. Astfel, descoperim şi ne uimim de minunăţia legilor perfecte care mişcă universul, apele, plantele, vieţuitoarele. Dialogul, relaţia interactivă om-mediu, întemeiată pe credinţa într-un act creator şi pe conştiinţa că întregul cosmos este un dar al Sfi ntei Treimi, se întoarce benefic spre creşterea duhovnicească a omului. Puterea şi actul creator al lui Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea din nimic, se uneşte eficient cu puterea omului de a modela şi obţine beneficii de la natură. Aceasta obligă omul la o mare responsabilitate atât faţă de Creator şi faţă de semeni, cât şi faţă de natură.
Mântuitorul a dăruit slăbănogului mai întâi iertarea păcatelor, pentru că între sufl et şi trup este o legătură indestructibilă. Căci universul material şi biologic trebuie să fi inţeze împreună cu omul în aceeaşi pronie divină; iar în urcuşul lui spre îndumnezeire, omul trebuie să folosească cu evlavie propriul trup şi întregul univers.
Ca o concluzie, am putea afirma faptul că păcatul duce la boală, iar sfinţenia la vindecare.
Adaugă comentariu nou