Duminica a 7-a după Rusalii

Sursele orbirii şi muţeniei omului modern - Pervertirea senzaţiilor şi percepţiilor prin forţarea ritmurilor universale

„Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David.
După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!
Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fi e vouă!
Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie.
Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.
Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon.
Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel.”
(Matei 9, 27-35)

Civilizaţia modernă forţează ritmurile universale: munca de noapte, barurile, cluburile de noapte, petrecerile de noapte etc..
Se apreciază că, astăzi, circa două treimi din populaţia globului nu mai cunoaşte noaptea „adevărată”, adică acel întuneric prin care se vede cerul înstelat. Autorii acestui studiu cred că poluarea luminoasă (există oraşe mari unde 100 de ani nu s-a lăsat întunericul asupra lor) are următoarele efecte negative: incidenţa crescută a cazurilor cu miopie la copii, dereglarea ritmurilor biologice circadiene, creşterea incidenţei cazurilor de insomnie (probabil prin inhibiţia nivelului de melatonină din cauza luminii artifi ciale în timpul nopţii) (Valerie Greffi z, „Trop de lumiere nuit…”).
În cele ce urmează vom vedea că cu cât vom privi mai mult la televizor, cu atât vom ajunge „orbi” mai devreme.
Toate studiile de neurofi ziologie şi psihologia comunicării arată că privitul îndelung la televizor dislocă undele beta, caracteristice procesului de gândire, cu undele alfa, unde de relaxare.
Privitul îndelung la televizor produce la om reacţii fără gândire prea multă, întrucât se excită şi dezvoltă activitatea emisferului cerebral drept răspunzător de activitatea şi atitudinea pur emoţională (preluarea informaţiei „în bloc”, fără discernământ).
În acelaşi timp, emisferul cerebral stâng - cel răspunzător de „gândirea critică” - este inhibat; astfel, analiza, sinteza, decizia, devin procese psihice şterse, inefi ciente.
Pe măsură ce imaginea ocupă tot mai mult loc în viaţa omului, capacitatea de pricepere şi folosire a informaţiei sonore şi scrise scade.
Televizorul substituie relaţii interpersonale şi duce treptat spre depersonalizare (A. Lemeni, „Cultura virtuală…”).
Privitul îndelung la televizor a făcut să apară o boală modernă ce se cheamă ADHD (deficit de atenţie cu sau fără hiperactivitate).
Următoarele simptome caracterizează ADHD: neputinţa de a duce la bun sfârşit activitatea începută, incapacitatea de a asculta şi a urmări, difi cultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate, tendinţa de a acţiona înainte de a gândi, irascibilitate, insomnie, somnolenţă, tulburări de comunicare, vorbire incoerentă, imitativă, bogată în gesturi.
Poluarea sonoră, muzica „dată tare”, este şi ea cauzatoare de boli moderne: apatie, brandipsihie, lentoare şi nervozitate, tulburări de comportament, lipsă de discernământ (Virgiliu Gheorghe, „Efectul televiziunii asupra minţii umane”).
Sfânta Evanghelie, în care cei doi orbi spun „Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David” şi primesc vindecarea de la Domnul, ne oferă şi nouă soluţia scăpării de orbire.
Calea remediului este, aşadar, rugăciunea cu credinţă la Dumnezeu.
Suferinţa îl ajută pe om să atingă niveluri înalte de trăire şi rugăciune, pentru că boala te ajută să-ţi descoperi slăbiciunile, limitele, neputinţele - dimensiuni care nu ţi se dezvăluie când organismul funcţionează bine.
Cuviosul Paisie Aghioritul ne descoperă o condiţie esenţială ca rugăciunea noastră să fi e ascultată: „Dumnezeu îmi va da ceea ce cer, dacă eu sunt dăruit Lui” (Cuvinte duhovniceşti).
În ultimii ani, au apărut şi studii ştiinţifi ce legate de efectul benefi c al rugăciunii. În urma a două studii făcute de savanţii americani Randolf C. Byrd şi Calif s-a concluzionat că: „De departe, rugăciunea pentru vindecare a ameliorat starea bolnavilor. Acest rezultat sugerează că rugăciunea poate fi un ajutor efectiv în ridicarea nivelului de îngrijire medicală” (prof. univ. dr. Pavel Chirilă, „Vindecarea”).
Un doctor, în momentul când afl a numele bolnavului, zicea în gând: Doamne vindecă pe robul Tău (numele). Şi acelaşi doctor, dacă se întâmpla să-l laude bolna vii şi să-i mulţumească pentru că i-a vindecat, zicea în gând: Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie! Sau: Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău. (Psalm 113, 9) (prof. univ. dr. Pavel Chirilă, „Vindecarea”).
Biserica Ortodoxă ne învaţă cum să ne ferim din timp de boli, alungând de pe ochii noştri pâcla grea a mentalităţii după care ne conducem în viaţă şi propunând pentru fi ecare dintre noi un stil de viaţă sănătos, şi anume: Aerul, apa, alimentele trebuie săfi e pure. Somnul trebuie să fi e uşor, odihnitor. Efortul intelectual şi fi zic trebuie să fi e în concordanţă cu puterea omului de a face acest efort. Relaţia socială - fără mânie şi fără confl icte. Viaţa interioară - fără tensiuni. Postul - cu bucurie. Iar rugăciunea să le susţină şi să le acopere pe toate.
Iată un model de rugăciune după cum o săvârşeau stareţii de la Optina:
Doamne, dăruieşte-mi să primesc cu linişte sufl etească tot ce îmi va aduce ziua de azi.
Învredniceşte-mă să mă dau întru totul Sfi ntei voii Tale. În tot ceasul, astăzi, povăţuieşte-mă şi în toate mă sprijineşte.
Oricare ar fi veştile pe care le voi primi în timpul zilei, învaţă-mă să le primesc cu sufl etul liniştit şi întărit în credinţă.
În toate faptele şi cuvintele mele, Tu călăuzeşte-mi gândurile şi simţirile. În toate întâmplările neaşteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine. Învaţă-mă să fi u deschis şi înţelept cu fi ecare din jurul meu (semenii), pe nimeni amărând sau întristând.
Doamne, dă-mi putere să port osteneala zilei de astăzi şi toate întâmplările din vremea ei.
Călăuzeşte-mi voia şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert! Amin.