Duminica Floriilor

„A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de fi nic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 12-13)

Noi, cei de astăzi, suntem responsabili pentru cei de după noi, care Îl vor întâmpina, sau nu, pe Domnul

În cartea intitulată „Cărarea Împărăţiei”, a Fericitului Părinte Arsenie Boca, stă scris astfel: „Genezele recesive apar în ascendenţi în chip independent, nu după legile probabilităţii, ci după legile care atârnă peste fărădelegi. Toate faptele omului, toate mişcările lui, se înseamnă undeva, într-o nevăzută carte, şi se înseamnă şi în sămânţa sa, şi cu aceasta îşi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale”.
Tot Fericitul Părinte Arsenie Boca afi rmă că «bărbatul, de pe urma viciilor de tot felul şi de pe urma dezechilibrării funcţionale totale sau locale a sistemului său nervos, dacă i se întâmplă să aibă urmaşi, aceştia din urmă vor purta următoarele poveri părinteşti: o sănătate şubredă, un chip îmbătrânit, diferite neputinţe fără leac, iar de scapă cu zile, vor fi nişte chinuiţi ai soartei şi slabi de minte. Cum şi de ce? Faptele insului se înseamnă în grăuncioarele de cromatină, în genezele cromozomilor, adică în factorul biologic al eredităţii. Şi-a distrus părintele cu viciile lui milioane de celule nervoase? Acestea, nemairefăcându-se niciodată, ci totalul celor distruse şi sănătatea la care se găsea în momentul când îşi chema un urmaş pe lume, reprezentând situaţia lui, se şi însemnase în stocul de cromozomi, cu atâtea geneze recesive mai mult, ceea ce n-ar fi păţit dacă ar fi avut o purtare mai bună» (Fericitul Arsenie Boca, «Cărarea Împărăţiei»).
«Zgârcenia, lăcomia, invidia, beţia, necredinţa, minciuna, desfrânarea şi celelalte confi gurează organismul potrivit cu fi ecare din aceste patimi şi se rezumă apoi în factorii ereditari, şi aşa se seamănă în urmaşi patimile contra fi rii. Iar ei, la rândul lor, ce vrei să rodească? Sau aceleaşi, sau urmările acestora, sau pe amândouă… » (Fericitul Arsenie Boca, «Cărarea Împărăţiei»).
«Mai mult: toate stările trupeşti şi sufl eteşti ale celor doi părinţi, iar mai cu deosebire ale mamei în vremea celor nouă luni, se întipăresc în copil, ca tendinţe sau predispoziţii, pe care copilul le va avea pentru toată viaţa» (Fericitul Arsenie Boca, «Cărarea Împărăţiei»).
Din perspectiva geneticii cuantice, telegonia este posibilă. Cromozomii au capacitatea de a memora informaţia nu doar pe cale materială, ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi atomi. Spermatozoizii au proprietatea de a radia fotoni, unde radio şi holograme, care se impregnează subliminal.
Valentina Matveeva trage un semnal de alarmă privind gravitatea unor fapte cotidiene: «Contactele sexuale dezordonate, care au loc azi atât de des în lumea întreagă, generează metişi. Dacă o fată are contacte sexuale cu diverşi parteneri şi vrea să se distreze până la vreo 30 de ani, aceasta va naşte copii corciţi. Astăzi nu avem copii sănătoşi. Texte genetice dezordonate (impresii din acte sexuale haotice, gânduri murdare) introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină, mai devreme sau mai târziu, sunt citite la nivel cuantic şi determină zestrea genetică a fătului, care se naşte cu o mulţime de vicii» (Gheorghe Dogaru, Grigore Ungureanu, Transcendenţă prin telegie).
Câţiva savanţi geneticieni şi fi zicieni dintr-un institut al Academiei de Ştiinţe din Rusia iată ce au spus: «Avorturile sunt, în sine, păcate foarte grave. Avem dovezi ştiinţifi ce experimentale clare care arată că după ce este eliminat purtătorul de ADN (fătul), pe locul respectiv emisia de fotoni continuă, chiar dacă ADN-ul material nu mai există. În plan subtil, a rămas o urmă. Fotonii continuă să emită, iar grafi cul de pe hologramă arată ca şi cum acolo s-ar afl a molecula de ADN (fătul). Urma cuantică este un tip de memorie, nimic raţional nu se pierde şi nu poate fi distrus, ci rămâne pentru totdeauna, memoria genetică este veşnică de aceea, când este ucis copilul în pântece, urmele ADN-ului său rămân» (Gheorghe Dogaru, Grigore Ungureanu, Transcendenţă prin telegie).
Ne dăm seama că trebuie să avem grijă de urmaşii noştri încă înainte ca ei să vină pe lume, trăind o viaţă curată, după poruncile sfi nte.
Pe de altă parte, mai desprindem adevărul că Dumnezeu pe mulţi oameni i-a ales din pântecele maicii lor (cazul lui Ieremia şi al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, care saltă în burta Elisabetei, la închinarea Sfi ntei Fecioare Maria) pentru misiuni deosebite; dar El, ca un Soare spiritual, „voieşte ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”.