Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Gândindu-ne la episodul acesta din istoria neamului omenesc, nu trebuie să cădem în gânduri pătimaşe faţă de persoana Creatorului.
Dumnezeu nu l-a lipsit pe Adam de cunoaştere, căci i-a spus că dacă va mânca din pom, atunci va muri (adică îi va fi rău). Domnul i-a spus că nu se cade să se coboare de la cunoaşterea prin contemplaţie la cunoaşterea prin făpturi.
Omul, datorită vederii lui Dumnezeu, devine cu totul duhovnicesc şi mintea i se răpeşte la Cel mai presus de toate, uitând datorită frumuseţii şi bogăţiei care i se descoperă chiar de sine şi de cele vremelnice.
Dar, când omul se apleacă la ştiinţa ce se desprinde din făpturi, atunci gustă şi din plăcerea simţurilor, iar sufl etul încet, încet se apleacă şi chiar se robeşte de desfătarea cea lumească.
Acest lucru s-a întâmplat cu Protopărinţii noştri. Dumnezeu, fi ind liber faţă de afectele omeneşti (mânie, dorinţă de pedeapsă etc.), nu caută să-şi dovedească autoritatea faţă de Adam. Bunul Dumnezeu nu l-a izgonit pe strămoşul nostru pe pământ, căci chiar Raiul era pe teritoriul actualului Irak, ci l-a trimis să urce scara luminii, începând de la treapta unde căzuse prin alegerea şi starea pe care a ales-o.
O povaţă pentru fi ecare dintre noi, pentru a ne ridica ca şi odinioară Adam, ne prezintă Sfânta Evanghelie:
„Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre.
Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău,
Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6, 14-21).
Să iertăm, să postim, să fi m smeriţi şi să nu ne robim viaţa din pricina setei după avere - acestea reprezintă coordonatele unei vieţi sănătoase care ne asigură primirea în dar a arvunei Raiului.
Să nu percepeţi greşit „izgonirea lui Adam din Rai”, că Dumnezeu se jertfeşte până la sfârşitul veacurilor pentru noi păcătoşii. Dumnezeu nu fuge de păcătoşi, ci îi caută ca să-i aducă în staulul Său. Însă, trebuie să acceptăm că nu putem primi de la El revelaţii peste măsura şi pregătirea noastră sufl etească. Dumnezeu ne oferă atât cât putem înţelege şi cât ne este de folos, căci El doreşte ca noi să locuim în acel locaş din cer pe care Lucifer, prin semeţia minţii, l-a pierdut. Aşadar, El ne fereşte în bunătatea Sa, chiar de ceea ce este rău în noi, lucru de care de cele mai multe ori nu ne dăm seama, ori Îl judecăm pe Dumnezeu pentru ceea ce n-ar trebui.
Să ne asumăm, ca şi Adam cu Eva, calitatea şi statutul de copii ai Lui, ascultându-L şi iubindu-L ca pe un Tată.